Déjà-vu

11 noiembrie 2020   SITUAȚIUNEA

Observatorilor și jurnaliștilor americani și occidentali (dar și publicului în mare parte) nu le vine să-și creadă ochilor zilele astea, cînd văd comportamentul lui Donald Trump care a pierdut alegerile și, deci, posibilitatea unui al doilea mandat. Nouă – „esticilor” – ne vine să credem, ba chiar avem sentimentul inconfortabil al unui déjà-vu. Inconfortabil, fiindcă nici noi nu ne așteptam să regăsim familiarul de la noi tocmai în America.

Nu-i decît ceva mai mult de o lună de cînd imens de volubila Gabriela Firea practic refuza să accepte înfrîngerea electorală din partea lui Nicușor Dan, deși aceasta era categorică. Ce făcea apoi? Pe de o parte, invoca tot felul de conspirații tenebroase, pe de alta, își punea acoliții să conteste în Justiție, în modul cel mai prostesc și fără dovezi, alegerea noului primar. Rezultatul? A durat o lună pînă ce Nicușor Dan a putut deveni primar. Dar dna Firea a fost și premiată de „noul” PSD – deopotrivă pentru înfrîngere, cît și pentru tergiversarea de a o accepta practic – cu un loc întîi pe lista pentru Senat. Un mod nici măcar prea subtil de a spune că Gabriela Firea n-a pierdut „cu adevărat”, ci i s-a făcut o nedreptate! Ai zice că Trump, care susține că „a fost furat” la alegeri și refuza duminică să-și recunoască înfrîngerea, a luat-o drept model pe fosta primăriță a Bucureștiului! Ce tristețe!

Și cîte n-am mai văzut la noi în Est! Mircea Geoană – cît o fi el azi de secretar adjunct NATO – nici acum nu e convins că a pierdut pe bune alegerile din 2009, despre care crede în continuare că i le-a furat Băsescu în cîrdășie cu Baconschi, fostul ambasador la Paris. Dragnea e convins că a fost doborît de o conspirație națională și internațională, Ponta voia să ne facă să credem că și denunțarea plagiatului său, și pierderea alegerilor prezidențiale din 2014 din cauza diasporei, și dezastrul de la Colectiv care l-a obligat să demisioneze din funcția de prim-ministru au fost toate niște comploturi urzite de servicii, puteri străine și inamici personali. Iar dacă mergem cu gîndul puțin înapoi nu putem să nu-l pomenim pe neuitatul Vadim Tudor, căruia, chipurile, i s-a furat președinția României de vreo două ori și în mod abject de către mari conspirații kaghebisto-iudaico-maghiare.

Este vorba pretutindeni în asemenea cazuri de oameni tarați psihic și intelectual, care nu pot accepta înfrîngerea decît, cel mult, dacă ea vine din partea unor forțe oculte. Și chiar și atunci, o acceptă greu, aproape trebuie scoși cu forța din poziția fruntașă pe care o ocupă. Vi-l amintiți pe Saddam Hussein, care se declara învingător cu inamicul lîngă Bagdad, cît și pe ministrul său de Externe, Tarik Aziz, care dădea un interviu triumfalist la CNN în vreme ce în fundal se vedeau rulînd tancurile americane? Acești oameni care s-au obișnuit – la diferite niveluri – să-i mintă pe alții în mod permanent și sistematic au construit o realitate fictivă atît de opacă, încît ei înșiși îi cad victimă, fără putință de a vedea dincolo de ea. Iar cînd magia puterii se destramă totuși, ultimul lucru este să-și recunoască responsabilitatea în înfrîngere.

În asemenea cazuri de autoiluzionare dusă pînă la extrem, anturajul – consilieri, miniștri, oameni din partidul respectiv etc. – devine esențial. Fără un anturaj servil și iresponsabil la rîndul lui, Alesul n-ar fi crezut toate bazaconiile. Cînd însă vine ora deșteptării, anturajul mai poate face un singur lucru respectabil: să-l deștepte cînd nu e încă prea tîrziu pe Ales și să-i amintească că nu-i Mesia, ci un muritor ca oricare altul, convocat urgent la întîlnire cu destinul și cu propria responsabilitate.

Dar, în ultimă instanță, contează mai puțin ce au crezut un Dragnea, Geoană, Firea, Vadim, Saddam sau ce crede acum Trump și ce vor crede, cînd va sosi timpul, un Putin sau un Lukașenko. Îngrijorător este că ei au smintit și smintesc milioane de oameni și – iată – nu numai în Est, ci și, acum, în lumea întreagă și în America. Zeci de ani de acum înainte vor exista numeroși oameni în lume care se vor declara convinși că marele președinte Trump, care a vrut să facă America „mare”, scuturînd-o de pleava stîngistă, homosexuală, colorată rasial și coruptă, a fost doborît, ca un stejar falnic, în urma unui complot diabolic urzit de democrați, liberali, trusturi de presă, multinaționale, servicii, chinezi, medici aserviți lui Fauci, Gates și Soros etc. care, după ce au inventat coronavirusul, ca să îndepărteze poporul de președintele său, au fraudat acum prin tot felul de metode numărarea voturilor.

Iar dacă le veți răspunde (cum li s-a și răspuns deja) că nu există dovezi de fraudă electorală, dat fiind că nimeni nu le-a putut descoperi, vă vor da răspunsul obișnuit în toate aceste situații: conspiratorii malefici l-au distrus nu numai pe Trump, ci au distrus și dovezile că l-au distrus.

P.S. Unii spun (inclusiv la noi): dar Trump a făcut și lucruri bune. Incontestabil. Și Hitler a făcut și lucruri bune. Toți cei menționați mai sus au făcut. Și Stalin a făcut, și Nero, iar Putin face în continuare multe lucruri bune. Căci Răul absolut e neputincios. Numai răul amestecat cu un anume bine pervertit e puternic.

Mai multe