Cum alegem candidații

7 mai 2009   SITUAȚIUNEA

"Divorţează sau taci!" " o îndemna editorialul din La Stampa pe Veronica Lario, soţia lui Silvio Berlusconi, după ce aceasta îl admonestase public pe premierul italian că a plasat pe listele de candidaţi la alegerile europene prezentatoare TV şi foste miss. Berlusconi, senin, răspunsese că probabil consoarta lui fusese influenţată de presa de stînga. Între timp, Veronica Lario s-a hotărît să divorţeze, iar pe unele site-uri italiene forumiştii dezbat de zor dacă Berlusconi va pierde voturi din această cauză. Histrionic din fire şi aflat la sfîrşitul carierei politice, Silvio Berlusconi oferă mai tot timpul subiecte de bîrfe şi scandaluri: pare că se distrează provocîndu-i pe jurnalişti, după care le dă replici tăioase şi se plînge că presa e "controlată de stînga politică", de comunişti, cu alte cuvinte " duşmanii săi neîmpăcaţi, cu care se luptă în continuare. Însăşi soţia sa îl numea, în scrisoarea trimisă agenţiei naţionale de presă ANSA, un "împărat" care îşi satisface toate capriciile, inclusiv acela de a participa duminica trecută, la Napoli, la aniversarea de 18 ani a unei june aspirante la vreun titlu de miss sau la vreo figuraţie, în îmbrăcăminte sumară, la emisiunile de televiziune. Nu degeaba lui Berlusconi i se spune il grande communicatore: ştie să "vîndă" imaginea. Şi nici nu-i mai pasă de consecinţe. Aşa încît, în numele "comunicării" şi al "imaginii", pe listele de candidaţi la alegerile europene a plasat trei foste prezentatoare TV (lăsînd pe dinafară vreo două tinere actriţe, plus o fostă concurentă la Big Brother, care au sperat pînă în ultima clipă la un loc). Dacă soţia lui Berlusconi nu ar fi reacţionat, probabil că nu s-ar fi acordat atîta atenţie "cazului". Căci partidul premierului nu e singurul care utilizează astfel de trucuri de imagine. Şi celelalte şi-au ornat listele cu persoane cunoscute şi iubite de public, care nu au nici o legătură cu politica. Partidul Democrat (de centru-stînga) o are pe listă pe Alessandra Sensini, campioană olimpică de windsurfing. Şi " din altă paradigmă, dar tot pentru că "dă bine" " pe Maria Flavia Timbro, studentă. Italia dei Valori (partid condus de fostul procuror Antonio di Pietro, protagonistul cazului marilor procese de corupţie din anii ’90) îi are printre candidaţi pe filozoful Gianni Vattimo, dar şi pe Maruska Piredda, de profesie stewardesă la Alitalia. Uniunea Democrat-Creştină l-a pus pe listă pe Emanuele Filiberto di Savoia, nepotul ultimului rege al Italiei, afirmat pînă acum doar în calitate de playboy. "Lista comunistă şi anticapitalistă" (ca să fie clar, da?) e mai marcată ideologic: în afară de scriitorul de fantasy Valerio Evangelisti, nu cultivă vedetele, ci persoane a căror identitate "exprimă un mesaj" " actriţa romă Dijana Pavolovic şi doi imigranţi, palestinianul Bassam Saleh şi somaleza Suad Omar. E greu de găsit, în vreo altă ţară europeană, un asemenea amestec " deşi peste tot, de dragul imaginii, partidele defilează şi cu oameni care n-au nici o legătură cu meseria de politician. În Italia (ca şi în România) astfel de "pete de culoare" dau bine şi sînt, pînă la urmă, acceptate. Dar chiar şi în ţările noastre cu temperament latin şi duh balcanic, nu plasarea vedetelor pe listă este, totuşi, tendinţa cea mai importantă. Sînt două mari categorii de "incluşi" pe care le regăsim în aproape toate ţările UE: 1) oameni credincioşi partidului, eventual către sfîrşitul carierei, cărora li se oferă o răsplată pentru serviciile aduse şi 2) activişti relativ tineri din structurile teritoriale care merită o avansare rapidă (tot pentru serviciile aduse...). Între aceste categorii, îşi găseşte loc şi aceea a europarlamentarilor "de profesie", care au mai fost în PE şi au avut o activitate bună. Între "deja obosiţi" şi "novici", e nevoie şi de oameni care să facă treabă, nu? Cam aşa s-a întîmplat şi la noi: pe liste regăsim cîteva nume de europarlamentari care au făcut lucruri bune în legislatura trecută (Adina Vălean de la PNL, Adriana Ţicău şi Gabriela Creţu de la PSD, Marian Jean Marinescu de la PD-L şi alţii, plus Adrian Severin, care în politica europeană se simte în mediul său natural), o seamă de consilieri judeţeni ori viceprimari, te miri de pe unde, pe care partidele au găsit de cuviinţă să-i "arunce" direct în politica europeană, cîţiva rămaşi fără loc la alegerile naţionale din cauza uninominalului plus oarece "grei" de tipul Norica Nicolai ori Teodor Stolojan, lipiţi de partidele lor ca marca de scrisoare. Există şi un mare absent: Daniel Dăianu. E cu totul penibil faptul că PNL nu i-a mai găsit un loc pe liste. "Cazul" italian ar putea fi destul de expresiv pentru noi, după ce ne-am agitat atîta pentru candidatura Elenei Băsescu. Cu vedete sau nu, partidele intră în campania electorală. Listele s-au făcut după criterii amestecate, iar în campanie se va vorbi foarte puţin despre teme europene, căci politicienii noştri nu prea se pricep la asemenea subiecte. Şi cu siguranţă baronii partidelor nu-i vor lăsa să vorbească pe cei cîţiva care se pricep. Alta e în sufletul domnilor Geoană, Vanghelie, Boc, Antonescu & co.: dacă Traian Băsescu va mai fi sau nu ales preşedinte. Aşa că în această campanie îşi vor face încălzirea pentru marele război din ograda naţională de la toamnă...

Mai multe