Concepte-cauciuc

31 august 2022   SITUAȚIUNEA

Ce înseamnă un abuz știm bine. Vorbim despre o purtare abuzivă, ne supărăm cînd ni se pare că cineva abuzează de bunăvoința noastră. Sîntem furioși cînd considerăm că cineva ne ia drept proști, cum se spune, adăugînd peste abuz și tupeu. Îi criticăm pe șefii care abuzează de poziția lor, pe politicienii care se comportă abuziv cu banii contribuabililor și așa mai departe. În sfîrșit, avem ce se cheamă abuz de drept, cînd în numele legii și cu legea în mînă se acționează samavolnic și împotriva dreptății. 

Dar există și un altfel de abuz, pe care îl neglijăm adesea, pe care îl suportăm adesea fără prea multă indignare, pe care – mai ales de cînd cu rețelele de socializare – ajungem să-l considerăm aproape inevitabil. Este abuzul conceptual. Mă refer la ruperea unui termen din contextul său, la extinderea nemăsurată aproape și fără justificare rezonabilă a sferei sale de aplicare, adică la utilizarea sa cu adevărat abuzivă, cu scopul de a trezi suspiciunea, teama sau ura – sau, mai ales, de a crea confuzie. Apar astfel ceea ce aș numi „concepte-cauciuc”, care pot fi întinse oricît ca să acopere orice.

Așa, de pildă, a numi un masacru, altminteri oribil, „genocid”, ba chiar „holocaust” e un abuz conceptual, și încă unul grav. Presa e aici principala vinovată. (Au fost cazuri cînd pînă și omorîrea în masă a porcilor din cauza pestei porcine a fost numită „genocid”!) Rezultatul este relativizarea faptului și, pînă la urmă, diluția ororii. Cînd aproape totul devine genocid, nimic nu mai este. Bineînțeles că mai cu seamă politicienii și ideologii comit asemenea abuzuri – preluînd și utilizînd felurite „concepte-cauciuc”.

Un abuz conceptual foarte răspîndit în perioada asta este cel legat de pandemie. Măsurile de urgență sanitară luate de guvernele democratice europene sînt caracterizate de tot felul de inși pe rețele drept „dictatura medicilor”, „măsuri dictatoriale” și chiar „totalitarism”. Cineva a creat chiar sintagma „corectitudine covidică” spre a desemna presupusa încercare a guvernelor de a combate și elimina orice opinie covido-sceptică sau antivaccinistă. E interesant că acești autori se fac că ignoră imensa cantitate de teorii conspiraționiste și antivacciniste care au năpădit Internetul, dar și o parte a televiziunilor în această perioadă. Dacă am fi trăit cu adevărat într-o dictatură sau în regimuri totalitare, ca în Rusia sau China, n-ar fi existat asemenea voci „disidente”. De fapt, în România, unde nici jumătate din populație nu a acceptat să se vaccineze anti-COVID, în parte și fiindcă a căzut pradă abuzului antivacciniștilor, excesul de mortalitate datorat mai ales variantei Delta a fost, în 2021, masiv: statistica arată că în acel an au murit cei mai mulți români de la al doilea război mondial încoace. A vorbi, în acest caz, despre „corectitudine covidică” sau ceva asemănător e un abuz strigător la cer.

Desigur că aplicarea cu exces de zel a celebrei „corectitudini politice” – un alt „concept-cauciuc” – poate reprezenta un abuz, mai ales în destule universități americane și occidentale – uneori și în media. Dar la noi, avînd în vedere limbajul adesea insultător, discriminator și degradant la adresa minorităților, a femeilor, a celor nevoiași sau suferinzi (vezi recentul „scandal Buhnici), abuzul e mai curînd în sens invers: faptul de a pretinde, în numele libertății de expresie, că, la modul general, corectitudinea politică e pur și simplu „totalitarism”. Cei care vorbesc și scriu în acest fel „întind cauciucul” conceptului la maximum: se pare că uită ce înseamnă cu adevărat totalitarismul: nu numai să ți se blocheze temporar (fie și fără motiv) un cont pe Facebook, ci să fii dat afară din serviciu, să fii amendat, apoi închis, expropriat, exilat și, eventual, otrăvit. Se întîmplă asta în Rusia, de exemplu. Acolo e totalitarism sub o nouă formă, aproape mai dură decît cea din ultima decadă a comunismului. Acolo abuzul de drept, dar și conceptual (vezi denumirea oficială și obligatorie a războiului din Ucraina: „operațiune militară specială”) e lege.

Or, a te face că nu înțelegi diferențele (deși te pretinzi uneori apărător al gîndirii nuanțate), a uza indiscriminat de termeni precum totalitarism și dictatură e un abuz, care, indirect, nu face decît să creeze avantaje adevăraților dictatori și autenticelor totalitarisme. A te folosi fără control și limită de ceea ce am numit „concepte-cauciuc” în spațiul public nu e decît o formă, deloc benignă, de maladie etică.

Mai multe