Coborînd la prima stație

Cînd ți-e de-ajuns cu „teroarea istoriei”, ba și cu cea – încă mai rea –  a neisprăviților, cînd te copleșește cu asupra de măsură rutina profesiei, cînd ți s-a aplecat să tot fii rezonabil, cînd te-ai săturat să tot sacrifici hapsînilor zei ai tribului, ai peșterei și teatrului, ce-i de făcut? Uite, cîteva sugestii:

Coboară la prima stație. 

Apoi umblă pe străzi noi. 

Ba chiar salută-i pe necunoscuți.

Sau, poate, închide-ți trei zile contul de Facebook. (Numai trei zile.) Uită de „prieteni”.

Și chiar nu mai plăti facturi trei zile. (Ei, n-o să fie nici o nenorocire!)

Dar, mai ales, dezvață-te de „isme”. Dezvață-te de acronime. Dezvață-te de majuscule. Dezvață-te de ghilimele. Dezvață-te să fii învățat. Uită să fii prof. Nu mai da lecții nimănui (fie și trei zile).

Învață suplețea și răbdarea de la aproapele tău, motanul. (Aici, trei zile sigur n-or să-ți ajungă.)

În general, nu mai gîndi, cugeta, judeca, chibzui, socoti, considera, reflecta, planifica, imagina etcetera. Mai ales etcetera. Sau, mai exact, nu mai etcetera cu capul, ci mai curînd cu mîinile, cu picioarele, cu stomacul, cu inima, cu ochiul, cu tot corpul... Respiră, privește, ascultă: nu gîndi, deci fii.

Sau poate, dacă un zeu ți-e propice atunci cînd te aștepți mai puțin, mai ai o soluție – cea mai bună: iubește. 

Fă-te atunci una cu iubirea ta, ștergînd deosebirea fadă și falsă dintre minte, spirit și corp. Fii tu-ul celuilalt. Află-ți în celălalt eul. Fiți împreună, în sfîrșit, toate laolaltă – eu și tu, parte și tot, parte în tot, tot în parte, tot-parte, parte-tot. Îți mai trebuie ceva?

– Bine-bine, dar nu-i cam tîrziu pentru tine, la vîrsta ta? ridică obiecții buna conștiință.

– Și dacă da, răspund, ție ce-ți pasă?

– Nu-i cam imprudent? vorbește și datoria.

– Ba da, dar, mă rog, ce te privește pe tine, dacă aleg imprudența?

– E nerezonabil, insistă și rațiunea. 

– Sigur că da, dar tocmai de asta nu te ascult. 

Așa le-am vorbit celor trei surori –  buna conștiință, datoria și rațiunea.

Apoi, fiindcă tot cîrteau, m-am făcut că uit pe scaunul autobuzului servieta în care le închisesem. Și am coborît la prima stație.