Ciorbă de entertainment

"Eu chiar sînt un pic dezamăgit de nivelul de scandal pe care l-am stîrnit. E mediu", spunea Mihai Tatulici într-un interviu apărut în 101 români de succes, un supliment editat de Cotidianul. "Aş fi vrut să văd proteste mai consistente", adaugă realizatorul proiectului Zece pentru România, ajuns la a patra ediţie. Dl Tatulici îşi face iluzii. Programul cu pricina nu are cum genera "proteste consistente": aşa cum mămăliga nu explodează, nici ciorba nu provoacă tornade, ci doar unele indigestii. Iar Zece pentru România are ceva din consistenţa şi - cum să-i zic? - statutul ontologic al ciorbei. Are şi carne, şi legume, şi ceva condimente, şi - mai ales - o zeamă lungă. Amestecul rezultat poate fi bun pentru unii ori le poate cădea greu altora, ceea ce e firesc, dar tot ciorbă rămîne. "E un spectacol de marketing" - mai spune dl Tatulici în acelaşi interviu. Tocmai de aici pleacă problema: din suprapunerea tehnicilor de marketing peste ceea ce publicul receptează ca fiind "un spectacol pur şi simplu", un "produs publicistic" şi atît. Realizată, zice-se, pe un eşantion de 8000 de persoane, de un institut sociologic, această consultare a publicului în legătură cu personalităţile pe care le apreciază cel mai mult stabileşte nişte ierarhii pe bază de notorietate. Iar notorietatea e dată de televiziune. Pe scurt, omul îi consideră valoroşi şi demni de admiraţie pe jurnaliştii, actorii, oamenii de afaceri, politicienii pe care îi vede la televizor. Pe aceia care fac impresie bună pe sticlă. Atît. Singurul criteriu în realizarea ierarhiilor este, de fapt, acesta: în ce măsură publicului i se pare, pe baza imaginii pe care şi-o face din presă şi de la televizor, că X e un bun om de afaceri, că Y e un bun actor etc. Dacă în cazul vedetelor în general, criteriul e legitim - căci notorietatea şi popularitatea sînt pîinea de toate zilele a showbiz-ului şi a star system-ului - în alte domenii nu funcţionează. "Poporul" nu are criterii pentru a judeca dacă un manager sau un om de afaceri este bun, căci nu se pricepe la economie. La fel, publicul nu poate stabili dacă un scriitor e bun sau nu; poate doar să opteze pentru a-i citi sau nu cărţile, dar asta o face deja atunci cînd i le cumpără, nu mai e nevoie să fie consultat în sondaje. Dacă, de pildă, publicul a cumpărat 6 milioane de exemplare din cărţile lui Pavel Coruţ (aşa cum pretinde autorul), e un fapt al pieţei de carte, pe care îl înregistrăm ca atare. La fel în cazul actorilor: oricît s-ar strădui, Nicoleta Luciu nu este, deocamdată, actriţă. Dar publicului "i se pare" că este, şi atunci o plasează în aceeaşi serie cu Maia Morgenstern, cu Tamara Buciuceanu-Botez şi cu Draga Olteanu, care sînt actriţe. Despre politicieni, ce să mai vorbim? Poporul îi ierarhizează prin vot - şi aceasta este ierarhia care contează în viaţa societăţii. În Zece pentru România, la categoria "tineri politicieni", apar în clasament Cozmin Guşă şi Lavinia Şandru, care de fapt nu există în politica românească. Există, în schimb, în mass-media, prin intermediul unor "conferinţe de presă" cu aer de scandal şi al apariţiilor la televiziune. Unele categorii se suprapun fără rost, precum "jurnalişti" cu "analişti politici". În ambele a cîştigat Cristian Tudor Popescu. Dacă poporul admiră un jurnalist care tocmai a scris, de curînd, un articol oribil în Gândul despre (scuzaţi-mă!) "bucile lui Tăriceanu", e dreptul său suveran. Dar să le cerem respondenţilor la un sondaj să aibă criterii pentru a face distincţia între "jurnalist" şi "analist politic" înseamnă să frizăm culmile unei iluzorii subtilităţi: prin urmare, Mircea Badea apare la categoria "analişti politici", deşi numai analiză nu se poate numi emisiunea În gura presei. Tot în această categorie apare şi Mircea Dinescu. Ce căuta neamţu’-n Bulgaria??? De acord - simt că vor spune sociologii, mass-mediologii, marketologii, producătorii programului şi dl Tatulici însuşi. "E un top bazat pe notorietate, atît; n-avem pretenţia că ar fi altceva." Ba da. E un top bazat pe notorietate, pe opinia "populară" despre unii şi alţii, dar este ambalat şi vîndut ca altceva. Clasamentele cu pricina ne sînt prezentate ca relevante pentru "elitele" României, mesajul întregului program este: Ăştia sînt! Admiră-i, popor, sînt cei mai buni în branşa lor! Tu ai decis, fii mîndru de tine! Ideea de ierarhie, de criterii, de performanţă se risipeşte astfel în zeama lungă a unui program născut din dragostea pentru audienţă a unei televiziuni şi făcut pentru a atrage şi mai multă audienţă. Dependenţa poporului de TV creşte şi mai mult, iar ideea că televiziunea e totul (ea stabileşte ierarhii, ea judecă, ea dă verdicte) se înfige şi mai adînc în minţile ameţite de entertainment ale unui popor căruia, în mod tradiţional, îi place ciorba.