Cinism
Săptămîna trecută am aflat visul secret al lui Florin Cîțu, premierul României. Nu, nu mă refer la acela de a deveni liderul PNL, candidatul la președinție și ce-o mai fi. Asta nu mai e deja vis, ci plan și scop, aproape deja fapt. Visul însă l-a dezvăluit el însuși într-un mic clip: să leviteze în chip de Superman peste planetă!
Cu asemenea vise, făcute în momentele pe care le trăim, n-ar trebui să ne mirăm că lucrurile merg rău, cam pe toate planurile – politică, inflație, pandemie. Dar măcar te-ai aștepta ca premierul, fiind sub influența unor astfel de personaje de film, să aibă curaj, chiar unul exagerat. Fals. Cel puțin felul în care Guvernul tratează situația pandemică și vaccinarea dovedește teamă. Teamă ca nu cumva să devină impopular în rîndul antivacciniștilor și covidoscepticilor, care, în România, sînt majoritari.
Sîntem într-un moment cînd multe guverne europene, dar și cel al Statelor Unite adoptă măsuri limitative împotriva celor care refuză vaccinarea anti-COVID: medicii și personalul medical sînt obligați fie să se vaccineze, fie să se testeze des și pe banii proprii (Italia). În alte țări, cei care nu sînt vaccinați nu mai au acces în restaurante și cluburi (Franța). În Statele Unite, funcționarii publici vor trebui să fie vaccinați. De asemenea, cam pretutindeni, personalul didactic trebuie fie să se vaccineze, fie să se testeze regulat. La noi, nu. La noi domnește o totală și rău prevestitoare toleranță, în condițiile în care procentul vaccinaților din populația totală este la jumătate față de cel mediu din Uniunea Europeană. Guvernul se mulțumește să recomande vaccinarea și s-o promoveze prin cîteva clipuri pe care lumea le ignoră, în timp ce cifrele zilnice ale celor care se lasă injectați cu unul dintre serurile anti-COVID scade mereu, iar cele ale pandemiei cresc mereu. Iar medicii infecționiști și epidemiologi nu mai contenesc atrăgînd atenția asupra pericolelor „valului 4”.
Fără îndoială, ceea ce vedem la noi e lașitate și abordare populistă: nu cumva să-i supărăm prea rău pe diferiții antivacciniști – pe militanți, pe ezitanți, pe negaționiști, pe eternii prudenți etc. Doar vor vota cîndva și sînt numeroși. Dăm voie deci celor inculți și conspiraționiștilor să decidă politica țării și sănătatea tuturor celorlalți. Nu cumva respectivii să se plîngă, dacă sînt asistente medicale sau profesori, că sînt discriminați, dacă li s-ar cere fie să se vaccineze, fie să se testeze săptămînal pe speze proprii – cum propusese fosta ministră a Sănătății. Vai de mine, dar strigă sindicatele, ori gardienii lui Șoșoacă mai pot ataca un centru de vaccinare, sau se difuzează pe rețele poze cu antivacciniștii purtînd steaua galbenă, sfidînd și bunul-simț, și suferința evreiască din trecut! Nici măcar pompierii – a recunoscut-o dl Arafat – nu sînt vaccinați în procent mai mare de 60%. Asta în situația în care pompierii sînt militari, iar Armata este cea care a organizat, în mare măsură, procesul de vaccinare. O rușine!
Dar e nu numai lașitate, ci și mult cinism. Căci mulți dintre acei oameni se vor îmbolnăvi grav și unii – destul de mulți – vor muri. Se știe asta și se pot deja și calcula cifrele. Și guvernanții o știu, deși ar fi în puterea lor să le reducă într-o oarecare măsură prin diferite măsuri restrictive. Probabil că își spun: „Dacă sînt proști și mor, ce ne pasă? Măcar să ne voteze data viitoare. Vorba Lăpușneanului: proști, dar mulți”.
Și adică de ce s-ar îngriji al nostru Superman de niște „proști”, cînd menirea lui e să salveze planeta, ce-i drept, nu înainte de a „rezolva” niște mărunte chestiuni de precedență locală?