Cele mai frumoase amintiri

"Ce păcat! Ce păcat că Welles nu a cumpărat acţiuni Shell sau snack-baruri cu primele sale succese, ce păcat că a colindat lumea aruncînd banii pe fereastră. Ce păcat că nu a făcut alte investiţii decît cele în propria-i plăcere... O spun fără ironie. Căci în afară de Rolls-urile sale, ar avea o casă de producţie, iar noi am vedea o capodoperă la fiecare trei ani... Ce păcat pentru noi şi cu siguranţă pentru el, dar şi ce superb destin, cel al acestui geniu, ducînd-o de azi pe mîine, trecînd pe la Paris pentru a fi decorat de Mitterrand, reîntorcîndu-se la ferma sa americană pentru a-şi îngriji artrita, turnînd filme publicitare pentru sume ridicole. Ce siluetă superbă, cea a acestui bărbat imens în toate, condamnat să trăiască printre semipitici fără imaginaţie şi fără suflet; şi de la care să stoarcă, dintr-un suveran dispreţ, doar cu ce să-şi hrănească sau să-şi adape trupul. Nu se va putea face niciodată un film despre Welles, cel puţin aşa sper, fiindcă nici o persoană din lume nu va avea statura sa, chipul său şi, mai cu seamă, acel soi de sclipire a ochilor niciodată îmblînzită care este cea a geniului." (Françoise Sagan, Cele mai frumoase amintiri,traducere din limba franceză de Ion Doru Brana, Editura Nemira, 2009)