Barometre culturale
Începuse bine. În 2005, Ministerul Culturii a înfiinţat un Centru de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii, unde s-au angajat cîţiva sociologi foarte buni şi s-au apucat să lucreze la cîteva studii importante. În primul rînd, "barometrele culturale": realizate periodic începînd din 2005, au radiografiat situaţia instituţiilor culturale, a infrastructurii din acest domeniu şi au evaluat publicul actual şi potenţial al muzeelor, teatrelor, concertelor şi celorlalte "locuri" culturale. Din aceste studii am putut afla, cu o anume precizie, cum stăm în materie de cultură, după ce ani la rînd ne-am mulţumit să ne lamentăm, pe bază de "presentimente" şi "intuiţii", că "moare cultura", că "devenim un popor de analfabeţi", că "nu se mai citeşte" etc., etc. Cînd au fost date publicităţii, respectivele barometre au fost comentate în fel şi chip (ceea ce e firesc), dar au fost destule voci intelectuale enervate de faptul că nişte studii făcute riguros le dau peste cap "intuiţiile" de pînă atunci. Aşa că nu şi-au putut reţine ironiile faţă de asemenea cercetări meticuloase. Şi asta e firesc, pînă la urmă: studiile de acest gen nu sînt făcute ca să-i mulţumească pe cei cu fire de artist. Nefiresc este că aceste studii n-au fost utilizate aşa cum trebuia, nici n-au fost urmate de consecinţe practice. Nu zic, directorii unor instituţii culturale sau alţi oameni care lucrează în branşă le vor fi studiat şi vor fi învăţat ceva din ele, dar nu la astfel de iniţiative personale mă refer. În mod normal, Ministerul Culturii ar fi trebuit să elaboreze, " după ce starea de fapt fusese descrisă ", politici culturale, o listă de priorităţi, posibile măsuri pentru a favoriza creşterea consumului cultural, metode de a atrage publicul spre cultură. Ar fi trebuit, cu alte cuvinte, să-şi joace rolul instituţional: ca administrator al unor bani publici, ministerul e dator să identifice şi să pună în aplicare nişte politici care să permită dezvoltarea eficientă a domeniului culturii. Schimbînd ce e de schimbat, nu altceva fac " de pildă " Ministerul Transporturilor sau cel al Agriculturii atunci cînd schiţează dezvoltarea domeniilor lor pe cîţiva ani înainte. Ministerul Culturii însă " despre care prea multă lume (începînd chiar cu unii oameni de cultură) are impresia că ar trebui să "organizeze manifestări culturale" " nu a reuşit să vadă dincolo de cheltuirea fondurilor curente: de la an la an, nu face decît să "bifeze" repartizarea banilor dintr-un buget tot mai sărac către instituţiile din subordine şi către cîteva programe, şi cam atît. Ani la rînd, de pildă, editurile au mers bine, piaţa de carte a crescut. Prin Administraţia Fondului Cultural Naţional, ministerul subvenţionează cultura scrisă. Ceea ce e foarte bine. Dar " dacă tot era creştere în domeniul editorial " de ce să subvenţionezi de toate, la rînd (romane, eseuri, poezii, tratate de istorie ori de lingvistică, dicţionare, cărţi pentru copii etc.) şi să nu aloci banii anumitor tipuri de cărţi, cu care stăm prost şi pe care altminteri editurile nu le publică "pe banii lor"? De exemplu: ediţii critice din mari scriitori români. Sînt greu de făcut, costă mult şi nu se vînd în tiraje suficient de mari pentru a-şi recupera costurile. De ce ministerul n-ar subvenţiona cu precădere aşa ceva, timp de cîţiva ani la rînd, pînă se umplu rafturile goale măcar cu ediţiile integrale ale autorilor importanţi? E un exemplu simplu şi practic, dar " dacă tot sînt bani puţini " în fiecare domeniu al culturii s-ar putea găsi astfel de priorităţi. Pe baza lor, s-ar putea elabora politici care să le creeze celor implicaţi în producţia culturală condiţii de manifestare. Crearea Centrului de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii şi realizarea barometrelor culturale ar fi fost un bun punct de plecare în această direcţie. Momentul a fost ratat. Mă tem că, între timp, nici Centrul nu mai e ce-a fost. Pe site-ul său, www.cercetari-culturale.ro, scrie că "ultima actualizare" a fost făcută pe 19.06.2006, dar site-ul nu conţine mai nimic, nici măcar organigrama instituţiei. Pe site-ul vechi se aflau barometrele culturale şi alte studii, dar amicul Google nu le mai găseşte. Iar săptămîna trecută a apărut un nou barometru, destul de sumar făcut, în care se compară consumurile culturale din 2009 cu cele din anii anteriori şi se constată că au scăzut. Analiza e precară, iar concluziile sînt mai degrabă presupuneri şi intuiţii generale, de genul: "În condiţii de criză, se înregistrează o dispoziţie accentuată de economisire, care duce la scăderea consumului"; sau: "Consumul cultural este la fel de expus efectelor crizei, comparabil cu alte domenii". Profund gîndit, clar exprimat! E păcat că încă un lucru început bine continuă şchiopătînd, dar e tipic. E, am putea spune, o "trăsătură culturală". A noastră şi a ministerului nostru...