Avem deja un preşedinte! - dar e şi "al lor” -

Sîntem ocupaţi pînă peste cap cu Băsescu şi Geoană, cu autobuzele de votanţi şi poticnelile în organizarea alegerilor. Facem scenarii pentru turul al doilea, iar unul dintre cuvintele aproape mitice ale vremurilor noastre " "proiect" " revine în forţă: dl Iohannis, primarul Sibiului, nu mai e doar un posibil viitor premier, ci " în termenii dlui Crin Antonescu " a devenit "proiectul Iohannis". Ne batem capul cu "mogulii", cu televiziunile şi sondajele lor "manipulatoare", întoarcem pe toate feţele, în talk-show-uri delirante, fiecare declaraţie a candidaţilor, a contra-candidaţilor, a miniştrilor încă în funcţie, a şefilor de grupuri parlamentare, a şefilor şi sub-şefilor de campanie electorală. Din cînd în cînd ne mai aducem aminte că e criză şi ne indignăm că "guvernul nu face nimic", uitînd că de fapt nici n-avem guvern şi " cum să spun pe scurt? " că nu prea îl aveam nici cînd l-am avut. Între "dezamăgiţii de Băsescu" care strigă peste tot că "trebuie neapărat să scăpăm de el" şi "încă-speriaţii de Iliescu" care strigă peste tot că Mircea Geoană e doar o marionetă de partid (deci trebuie neapărat să iasă Băsescu), noi, ceilalţi, care credem că nici unul dintre cei doi nu are în buzunar cheile paradisului românesc (ci sînt doar nişte buni reprezentanţi ai micului infern în care trăim), aşteptăm să treacă şi turul al doilea, ca să putem rosti apoi, convinşi de propria banalitate, replica aceea din filmele americane cu happy-end: "viaţa merge înainte". În aceste condiţii, ştirea că liderii europeni au căzut la învoială pentru desemnarea primului preşedinte al Consiliului European, în persoana belgianului Herman Van Rompuy, s-a strecurat discret prin telejurnale şi prin cîte un ziar şi acolo a rămas. Din jumătatea de miliard de cetăţeni europeni, pe care noul preşedinte îi va reprezenta de-acum înainte în relaţiile cu SUA, China, ONU şi alte state ori entităţi suprastatale, cei mai mulţi nici nu ştiu cum arată dl Van Rompuy. Pe bună dreptate, dată fiind discreţia sa şi cariera de pînă acum, desfăşurată exclusiv între hotarele ţării sale. Politician " zice-se " competent şi priceput în obţinerea consensului, modest şi harnic, actualul premier belgian ar putea fi persoana potrivită pentru rolul de diriginte al acestei "clase" cu 27 de elevi zvăpăiaţi numită UE. La fel, ar putea gestiona bine împărţirea puterii cu preşedintele Comisiei Europene şi cu Parlamentul European, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Dar numirea sa a dat peste cap toate scenariile şi previziunile care vorbeau despre necesitatea ca Europa să aibă un lider puternic (numele cel mai des vehiculat era Tony Blair) şi a demonstrat că instituţiile europene preferă în continuare să aibă lideri mai degrabă low profile, dar pricepuţi în negocieri şi capabili să armonizeze interesele tuturor. Dar preşedintele Consiliului European va trebui, conform prerogativelor sale, să reprezinte Uniunea Europeană în relaţiile cu "restul lumii". De el va depinde în bună parte rezolvarea multor dosare complicate " de la chestiunea dependenţei energetice de Rusia la relaţia transatlantică, de la obţinerea unui acord privind schimbările climatice cu SUA şi China la poziţia faţă de Orientul Mijlociu " pentru că el va fi acela care va discuta cu liderii Rusiei, Statelor Unite şi Chinei, în numele nostru, al europenilor. În aceste cazuri, va trebui să se comporte ca un lider puternic. Felul în care se va achita Herman Van Rompuy de mandatul său ne va influenţa viaţa, aşa cum deja ne-o influenţează deciziile Comisiei Europene (care "ne dă" fonduri, gestionează bugete, trage la răspundere guvernele naţionale, dacă nu aplică regulile europene etc.) şi ale Parlamentului European (pe unde "trece" peste 70% din legislaţia care se aplică în ţările UE). Pe noi însă continuă să ne preocupe pînă la obsesie "restul" de 30% " căci, simplificînd lucrurile, pentru asta se bat politicienii noştri: pentru mai puţin de o treime din putere. Problema e că "ai noştri" se comportă, în raport cu Uniunea Europeană, ca nişte şefi de consilii judeţene în raport cu "Bucureştiul". Aşa încît, dată fiind calitatea politică demonstrată de cei doi candidaţi intraţi în turul al doilea, mi s-ar părea chibzuit să fim preocupaţi mai degrabă de ce va face blîndul domn Van Rompuy împreună cu ceilalţi lideri europeni. Şi să înţelegem că e şi preşedintele nostru, nu doar "al lor"... P.S. În articolul de săptămîna trecută îmi arătam dezamăgirea că site-ul Centrului de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii (www.cercetari-culturale.ro) e "gol" şi neactualizat din 2006. Am aflat între timp că există un site nou, www.culturadata.ro, actualizat şi bogat în informaţii. E vina mea, dar " un pic " şi a Centrului, care nu a "legat" noul site de motoarele de căutare şi nu a desfiinţat site-ul vechi. Ceea ce " am înţeles de la reprezentanţii Centrului " e pe cale să se realizeze.