Autodenunţ
„În lumea noastră de astăzi, percepția e mai puternică decît realitatea. Nimeni nu știe ce se întîmplă cu adevărat în România, dar are o percepție despre ceea ce se întîmplă în România. (…) În mare măsură (percepția – n.m.) este corectă, însă, în același timp, există și foarte multe știri false care fac deliciul presei, dar care nu reflectă realitatea. În mod sigur duc la o imagine negativă a României. Tocmai de aceea, diplomația publică, comunicarea strategică sînt pentru noi priorități în Ministerul de Externe.“
Aceste vorbe care aparțin dlui Teodor Meleșcanu, ministrul de Externe, sînt cu adevărat „de aur“ și trebuie că sînt adevărate. De aceea eu însumi depun mărturie și mă autodenunț: domnule ministru, am colaborat recent la amintita imagine negativă a țării, alături de alții, de tristă faimă, precum Monica Macovei sau Cristian Preda. Am participat acum două săptămîni la marele și celebrul Tîrg de Carte de la Leipzig, unde România a fost „invitat special“ și unde s-au organizat foarte multe dezbateri cu și despre scriitorii români și despre România în general. Acolo mi-am prezentat cartea tradusă în germană (o „făcătură“ cu elemente mistice în ea, cum se spunea pe vremea cînd v-ați început serviciul public) care, printre altele, critică dur regimul PSD instalat în 2012. Mai grav, am „actualizat“ conținutul ei în diferite discuții publice din cadrul tîrgului și astfel am atentat grav la sfînta imagine a țării, încît nici un patriot n-ar mai fi recunoscut-o, de hîdă ce devenise. Ce am spus, deci?
Numai falsuri: de exemplu, n-am susținut adevărul că România e guvernată numai de oameni cinstiți și democrați, n-am spus că așa-numita „luptă anticorupție“ e numai o mascaradă instigată de bine-cunoscutul „stat paralel“; mai mult, am pretins în mod mincinos că diferiți demnitari ajunși la închisoare nu sînt deținuți politici, ci sînt niște infractori de drept comun. Apoi am susținut că demonstrațiile din 2017 au fost un răspuns binemeritat al societății civile, fără a recunoaște realitatea indiscutabilă, stabilită la Antena 3 și RTV, că demonstranții erau o treime plătiți de Soros, o treime neinformați și o treime imbecili. Iar defăimarea la care m-am pretat a mers mai departe. Căci am pretins, cu presă străină și public de față, că România se îndreaptă, sub competenta guvernare din care faceți parte, într-o direcție total greșită, spre tot mai mult „iliberalism“, adică, ce mai tura-vura, spre un fel de autoritarism naționalist inspirat de Putin, Erdogan și Orbán al Ungariei, ostil valorilor europene, că asta e o nenorocire pentru țară și că UE s-ar cădea să ne urecheze. Or, dumneavoastră, domnule ministru, știți foarte bine că lucrurile sînt exact pe dos și că însăși legislația antidefăimare pe care o propune dl Dragnea și pe care dumneavoastră o susțineți merge de fapt în spiritul profund al democrației occidentale și că nu-i nimic mai tipic liberal decît să pui botniță criticilor guvernului prin lege sau să-i intimidezi prin mai știu eu ce fel de comisii. Pe scurt, am susținut în mod calomnios că ne conduceți „spre Est“, neînțelegînd faptul, știut pînă și de analfabeții funcțional din România, că pămîntul e rotund și că, în consecință, chiar mergînd mereu spre Est, tot în Vest ajungi într-un tîrziu. (Cît de tîrziu?)
Pe scurt, asta-i ce am comis. Și n-am fost singurul demolator al imaginii României. Mai mulți scriitori s-au pretat la critici de asemenea neîntemeiate, mușcînd mîna care i-a hrănit, pentru a spune astfel; ba cîțiva și-au prins în piept insigna cu #rezist, sfidînd astfel opinia publică democrată din țară și străinătate. A fost, prin urmare, o conspirație. Aici aș vrea însă să observ, ca să nu persiste neînțelegeri, că respectiva conspirație a fost plătită chiar de statul român prin Ministerul Culturii și ICR, cu bani strînși cu greu de ANAF de la contribuabil. Barem, dacă ne plătea Soros sau „statul paralel“, ieșeați mai ieftin, nu-i așa?
Un singur lucru mi-e neclar, domnule ministru. Spuneați vorba asta de aur că, spre a lupta împotriva tentativelor de defăimare, „diplomația publică, comunicarea strategică sînt pentru noi priorități în Ministerul de Externe“. Or, dacă-i așa, de ce n-ați reacționat corespunzător, mai ales că tocmai aveați ocazia „strategică“? Înțeleg că, în perioada tîrgului, v-ați aflat chiar la Berlin. V a fost greu să vă repeziți pînă la Leipzig, împreună cu ambasadorul României – dl Hurezeanu, om de cultură bine-cunoscut? (Vă destăinui că numai două ore durează drumul: e doar autostradă nemțească, nu DN1.) Nici ministrul Culturii nu s-a prezentat. În schimb, ironie, a participat ambasadorul Germaniei la București. Or, sînt încredințat că mai ales o cuvîntare bine simțită din partea dumneavoastră ar fi curățat funinginea de pe chipul nobil al patriei. Și mai ales ar fi redat curajul românilor patrioți din țară și străinătate, care gem sub jugul „statului paralel“.
Cum de ați pierdut șansa asta? Unii au susținut – pesemne o altă minciună defăimătoare, dar cum s-o combați? – că actualului regim puțin îi pasă de cultură, ceea ce n-ar fi decît normal cînd atîția demnitari masacrează limba română. Alții însă, vrînd să fie mai subtili, au pretins că v-a fost teamă să vă confruntați în public cu „defăimătorii“ – fie ei scriitori, jurnaliști străini sau români, public – deoarece n-aveați argumente. Într-o ipoteză, așadar, v-a motivat disprețul, sau chiar resentimentul față de cultură; în cealaltă – teama de a nu ieși, să spunem nediplomatic, ciufuliți.
Eu, unul, cred că e mai simplu. (Nu o dată, în istorie, gesturile mari au explicații triviale.) Pesemne vi se terminaseră banii de benzină și vă jenați să vă împrumutați de la vreun subaltern. Dar oricum ar fi fost, șansa „diplomației publice“ și a „comunicării strategice“ – „priorități“, parcă le spuneați, la Ministerul de Externe – ați ratat-o. Vorba unui clasic în viață: „Ghinion“!