Alain Besançon in memoriam. Cîteva extrase edificatoare
Dispariția lui Alain Besançon afectează grav șansa lumii noastre de a cereceta și pricepe temeinic și adecvat ce-am trăit și ce trăim. E un reper absolut al istoriografiei analitice, al unei întîlniri înțelepte cu nebuloasa contemporană. Din fericire, s-au tradus deja, la noi (Editura Humanitas), cărțile sale esențiale. Extrasele de mai jos vor să-l omagieze, dar, mai ales, să vă ispitească pentru a citi restul.
„Fiind neant, comunismul nu poate avea întrupare concretă. N-a existat niciodată o societate comunistă, aceasta fiind, conform teoriei, mereu proiectată în viitor. Nu a existat nici societatea socialistă, în pofida uriașelor eforturi ale propagandei de a ne face să credem că exista. N-a existat nici economia socialistă, fiindcă, așa cum observa Kostas Papaioannou, nu exista nici oikos, nici nomos. Cea mai mare eroare a Occidentului a fost aceea de a crede că sistemul socialist avea o existență proprie, un substrat simetric punct cu punct cu cel al lumii noastre și perceput astfel ca purtător al unui sistem opus, numit, sub presiunea ideologiei, capitalist. De aici, definiția falsă și arbitrară dată lumii noastre necomuniste, a cărei realitate nu era defel cuprinsă în conceptul ideologic de capitalism, și slăbirea rezistenței noastre față de utopia comunistă, prezentată ca alternativă.” (Sfînta Rusie, Humanitas, 2013, pp. 127-128)
„Exceptînd Țara Sfîntă, nici o altă țară din lume n-a îndrăznit să-și atribuie calificativul de sfîntă. Expresia «Sfînta Rusie»așază un nimb de sfințenie deopotrivă asupra pămîntului rusesc, a poporului și a statului rus. (...) Rezultatul a fost că statul rus s-a transformat în sectă. Niciodată întîia sau cea de a doua Romă nu s-au considerat unice pe lume și singure depozitare ale legitimității.” (Sfînta Rusie, Humanitas, 2013, pp. 53, 55).
Ideologia ca „păcat”:
„– Ea respinge ideea caracterului fundamental bun al lumii, cu privire la care căzuseră de acord religiile naturale, filosofiile fundamentale ale Antichității și revelația biblică.
– Propune ura ca datorie morală. «Spiritul de distrugere este asemenea celui de creație (Bakunin): distrugeți, restul va veni cu asupra de măsură!»
– Abolește preceptele moralei naturale, în special cea de-a doua tablă a poruncilor lui Moise. Poți să ucizi, să furi, să minți, în funcție de necesitățile luptei.
– Îi retrage divinității (lui Dumnezeu, zeilor) orice răspundere cu privire la treburile lumii și orice formă de providență. Aceasta din urmă este transferată asupra Partidului, adică unui grup de oameni care cunosc structura lumii și direcția înspre care evoluează aceasta.
– Omul este lipsit de liberul său arbitru. (...) Conștiința morală personală este scoasă din circuit...” (Eseuri despre lumea de azi, Humanitas, 2007, p. 145)
„Boris Suvarin scria în anul 1938: URSS este țara minciunii, a minciunii absolute, a minciunii totale. Stalin și acoliții lui mint tot timpul, în orice clipă, în orice circumstanță și de-atîta minciună nici nu mai știu că mint. Iar atunci cînd fiecare minte, nimeni nu mai minte mințind. Acolo unde toți mint, nimeni nu minte. URSS nu e decît o minciună, de la bază pînă la vîrf.” (Eseuri despre lumea de azi, Humanitas, 2007, p. 251)
„...principalul prejudiciu adus de comunism a constat în abrutizarea și demoralizarea maselor. Poporul rus nu este informat, nu este stimulat să gîndească singur.” (Eseuri despre lumea de azi, Humanitas, 2007, p. 264)
„Esențială a fost următoarea decizie: nici un guvern aflat la conducerea Rusiei din 1989 încoace nu a condamnat solemn memoria comunismului ca atare. Contrastul cu Germania anului 1945 este izbitor. Germania nazistă fusese ocupată, principalii responsabili naziști fuseseră condamnați la moarte de către un tribunal internațional. Justiția germană a preluat frîiele, iar prin intermediul unei damnatio memoriae s-au șters toate însemnele, toate urmele dominației naziste. Geniul german a trebuit să fie purificat retrospectiv, iar poporul german a fost implicat în acest demers de căință. Numele lui Hitler a fost ponegrit. În Rusia nu s-a întîmplat nimic de acest gen.” (Eseuri despre lumea de azi, Humanitas, 2007, p. 279)
„Să ne imaginăm că Putin sau urmașii acestuia reușesc să-și atingă scopurile și să reconstituie URSS. Rezultatul ar fi blocarea întregii zone într-un imperiu militarizat, care n-ar avea nici măcar forța civilizatoare și prestigiul cultural al vechiului imperiu țarist, și epuizarea forțelor bietului popor rus, deja istovit.” (Eseuri despre lumea de azi, Humanitas, 2007, p. 284)