1370 de prosoape şi 42 km de autostradă
● Televiziunile comerciale au dat o nemărginită atenţie " demnă de o cauză mai bună " concertului susţinut de Madonna la Bucureşti. Zile la rînd, ştirile au tot bătut toba, iar cînd a venit, s-a transmis în direct tot ce se putea: aterizarea avionului, holul aeroportului, străzile, cele două maşini negre, hotelurile unde se bănuia că va sta etc. etc. Bineînţeles, o ştire de mare relevanţă şi de insondabil succes a fost aceea referitoare la "cerinţele vedetei": între altele, a solicitat fix 1370 de prosoape, ceea ce toată mass-media din ţărişoara noastră a reprodus prompt şi a tot repetat (de-aia am şi ţinut minte cifra, că am întîlnit-o peste tot...). Un străin, care s-ar fi uitat în zilele acelea la telejurnalele româneşti şi ar fi văzut cîtă importanţă se acordă acestui eveniment, ar fi zîmbit, probabil, îngăduitor şi ar fi înţeles că biata noastră ţărişoară o duce atît de bine încît n-are altă ocupaţiune decît să se bucure de sosirea Divei. Ce societate e asta " s-ar fi întrebat străinul " în care un concert cum sînt cu zecile devine cel mai important eveniment, deşi în acele zile Guvernul punea la cale legea salarizării, legile educaţiei şi alte asemenea măsuri care vor afecta viaţa tuturor? O societate senină " ar fi conchis ", în care oamenii ştiu să se distreze. Ar fi greşit, desigur, trăgînd această concluzie. Pentru că " nu numai în zilele cu pricina " telejurnalele au ajuns să spună foarte puţin despre societatea românească. În afară de telejurnalul de pe TVR1 şi de Ora de ştiri de pe TVR2, restul emisiunilor informative (sau aproape...) reprezintă doar nişte "produse" vîndute de televiziunile respective în căutare de audienţă. Ceea ce nu e un lucru rău în sine: a căuta audienţa e legitim pentru orice instituţie mass-media. Problema e că ştiriştii, producătorii şi managerii noştri nu mai ştiu cum să caute această audienţă: disperaţi să nu piardă un zero şi ceva la sută din public în favoarea concurenţei, apelează la soluţii din ce în ce mai ieftine şi mai clişeizate, pentru a ţine oamenii în faţa televizorului. Ce s-a întîmplat cu Madonna este o "lecţie" pe care au învăţat-o mulţi la repezeală, dar puţini ştiu s-o aplice: "să vindem emoţii". Aşa scrie la carte, că mass-media "vinde emoţii" şi că produsu’ trebe legat de un personaj care poate genera emoţii colective; bunăoară, Madonna. Corect pînă aici. Şi, pentru verificare, avem cazul recent al morţii lui Michael Jackson: toată presa planetei s-a străduit să exploateze emoţional decesul starului. Numai că ştiriştii noştri lungesc pelteaua făcînd ştiri din nimic; de exemplu, filmînd prin cîteva hoteluri în care se presupunea că va sta vedeta şi întrebîndu-le pe cameriste "la ce se aşteaptă". Evident, la ce-o da Dumnezeu... "Transformarea nimicului în ceva, cea mai nouă specializare a televiziunilor din România" " cum spunea Radu Paraschivescu în Evenimentul zilei " e semn de criză. Zile la rînd, principalele telejurnale n-au spus, minute în şir, nimic despre România, deşi misia oricărei emisiuni de ştiri e " simplu spus " să le spună cetăţenilor ceva relevant despre societatea în care trăiesc. Cît de jos se mai poate merge? Cred că mai e puţin (deşi cu inventivitatea nătîngă a românului nu te pui) şi se termină. Pînă şi cei mai pasivi gură-cască vor abandona (sper!) aceste telejurnale în care numără zilnic accidentele auto, iar la ocazii " prosoapele Madonnei. ● În altă ordine de idei, dar nu fără legătură cu seninătatea generală care se despinde din ştirile precum cele de mai sus, dl prim-ministru a numărat recent kilometrii de autostradă terminaţi lîngă Cluj. Şi a tras concluzia că merge bine: în curînd vom avea 42 de kilometri în cap, coane Fănică (poate unul-doi să-i dea jos vîntul...). După ani întregi de bătut apa-n piuă, cea mai scumpă autostradă din lume începe să prindă contur. Pentru că " probabil " o fi fost sfătuit de consilierii de imagine, dl Boc s-a dus "personal" (a cîta oară?) să se intereseze de stadiul lucrărilor şi, de acolo, de pe şantier, a anunţat sigur de sine că treaba merge. Ba chiar că în trimestrul I al anului viitor vom ieşi din criză. Dacă ne uităm pe declaraţiile şi apariţiile publice ale actualului premier, constatăm că nota generală a acestora este seninătatea de nezdruncinat: cînd începea criza, dl Boc recita la televizor că România nu va fi afectată; cînd FMI ne-a spus că ba da, dl Boc a declarat că Guvernul prevăzuse asta şi că va lua mintenaş măsuri; etc. etc. O trăsătură subsecventă a acestei seninătăţi inebranlabile este enervarea de protocol. Cînd vorbeşte despre directorii de la agenţiile de stat care îşi dau prime mari ori despre personalul bugetar supradimensionat, natura senină a dlui Boc se trezeşte brusc agresată şi se transformă în radicalitate de microfon: "aşa nu se mai poate", ne spune premierul apăsat, ca să ţinem minte pînă la viitoarea sa apariţie senină pe micul ecran, cînd ne va spune că e bine, "Guvernul a luat deja măsuri". Cu aşa un premier senin şi cu aşa o veselie generalizată provocată de un concert al Madonnei, ţărişoara noastră nu doar că e pe mîini bune, dar are un viitor sigur: se poate privi pe sine la televizor, întru asigurarea bunei dispoziţii. Asta ca măsură anticriză permanentă. Nu întîmplător, mulţi consilieri de imagine ai politicienilor (pe care-i pun să numere kilometrii de autostradă) sînt recrutaţi dintre foşti jurnalişti care numărau prosoapele vedetelor...