Să pîrjolim pămînturile prin noi înşine!
Titlu pe ziare.com: „Premieră: Proiect al lui Băsescu, susţinut de PNL“. Foarte bine – îmi zic –, avem nevoie de proiecte bipartizane. Ia să văd despre ce este vorba. Este vorba despre o prostie.
Preşedintele Băsescu propune crearea unei agenţii de stat care să aibă drept de prim cumpărător pentru terenurile agricole. De ce avem nevoie de aşa ceva? Spune preşedintele: „Dacă tot ne place să spunem că nu ne vindem ţara, aş vrea să văd că românii nu-şi vînd pămîntul. (...) Categoric, statul are obligaţia să creeze o agenţie care să aibă dreptul de prim cumpărător cînd proprietarii doresc să-şi vîndă pămîntul. Este – cred eu – o soluţie care să prevină scăparea de sub control a producţiei agricole.“
Bun, deci, de aici, înţelegem că rostul unei asemenea agenţii ar fi unul dublu: să nu cumva să cumpere străinii pămînt şi să nu scăpăm de sub control producţia agricolă. Mă voi întoarce la cele două obiective. Ziare.com îl întreabă pe vicepreşedintele PNL, Dan Motreanu – fost ministru al Agriculturii – ce părere are despre idee. O găseşte binevenită şi spune că va depune un proiect de lege. El are detalii despre obiective: „Dacă vom vinde o parte a terenurilor, cu siguranţă că nu vom putea crea acest capital românesc şi acea clasă de mijloc în mediul rural. (...) E o problemă cu această posibilitate a cetăţenilor străini de a cumpăra terenuri începînd de la 1 ianuarie 2014, pentru că România este decapitalizată, fermierul român este decapitalizat, iar terenul este destul de ieftin. Costă undeva la 1000 de euro necomasat, poate ajunge la 3000 de euro dacă sînt suprafeţe mai mari, de 30-40-50 de hectare. Dar aşa, dacă ai două-trei hectare, mai mult de 1000-1200 de euro nu primeşti, ceea ce duce la posibilitatea achiziţionării rapide de către cetăţenii străini, care evident că au o grămadă de bănci în spate. În Olanda, cu doi ani în urmă, s-a constituit un fond de sprijinire a fermierilor care vor să cumpere terenuri în alte ţări.“ Întrebat cît ar costa, Motreanu spune că undeva la 1,5 miliarde de euro. Reporterul îi spune că Vasile Blaga consideră ideea socialistă, la care Motreanu răspunde: „Nu e adevărat, aşa fac olandezii.“
Bun, să le luăm pe rînd. Salut atenţia pentru agricultura de mijloc. Este ce tot încercăm să spunem la CRPE, din 2009 încoace. Avem un proiect special, care studiază agricultura de mijloc şi asocierea, fiind finanţat de Fundaţia Româno-Americană. Acum cîţiva ani, cînd am început să împingem subiectul, singura preocupare a statului era doar producţia la hectar şi fermele mamut, fără nici o atenţie la efectele sociale. Încet, se schimbă ţinta – împinşi de la spate şi de europeni –, începem să conştientizăm că e mai bine să ajutăm familiile de fermieri să intre pe piaţă, în loc să le plătim ajutoare sociale.
Dar nu înţeleg cum ajung ei la concluzia că agricultura de mijloc din România nu se dezvoltă din cauza străinilor. Au cerut, la intrarea în UE, perioadă de graţie prin care străinii nu puteau să cumpere teren în România. Deci, s-ar zice că avem o problemă trecută, creată de străinii care urmează să vină din 2014 încolo. Care e logica? Nu este. E doar acelaşi puseu protecţionist în căutare de noi argumente. Marii fermieri români (vorbim de mii de hectare) sînt panicaţi că vin olandezii şi vor cumpăra pămînt. Ce vor face olandezii cu pămîntul? De ce e asta o catastrofă? Or avea olandezii un fel de fetiş să deţină pămînt în Bărăgan, aşa, aiurea? De fapt, nu. Au tehnologie, capital şi pieţe, iar pămînt în interiorul UE e exact ce le trebuie. Un aranjament bun şi pentru olandezi, şi pentru România. În loc să importăm lalele din Olanda, am putea exporta lalele olandeze din România. Deci, care e baiul? Pentru ce ne luptăm cu străinii?
Referinţa lui Traian Băsescu la producţia agricolă scăpată de sub control e şi mai bizară. Adică ce vrem să prevenim? Vor produce olandezii atît de multe lalele încît vor muri românii de foame? Oare cum se descurcă Olanda, care produce puţine cereale şi o grămadă de lalele? Mănîncă olandezii bulbi în loc de pîine? Din punct de vedere economic, să produci cereale e păgubos – valoarea adăugată este mică. Să produci lalele e foarte deştept – valoarea adăugată e mare. Deci, olandezii importă cereale din ţările fraiere, şi vînd lalele ţărilor fraiere. Evident, folosesc laleaua ca pe o metaforă pentru agricultura sofisticată, nu faceţi un caz din ea. Ideea asta că trebuie să ţinem pămînturile pline de mărăcini, dar în proprietatea românilor, ca să nu murim de foame în viitor – e cu totul ridicolă.
Ce le lipseşte fermierilor mijlocii din România? Umblă fermierii români cu bani de cumpărat şi nu găsesc pămînt din cauza olandezilor hrăpăreţi? Mai degrabă e invers. Avem o grămadă de pămînt nelucrat, în căutare de cumpărători, de unde şi faptul că e ieftin. Iar în 2007, cînd am cerut excepţia, nu era atît de ieftin. Situaţia s-a degradat din cauza protecţionismului contra străinilor. Şi, cu toate că pămîntul e ieftin, nu-l cumpără nimeni. Problema nu e că e ieftin în sine, ci că nu există, de fapt, o piaţă a terenului agricol.
Fermierilor români le lipseşte accesul la piaţă. Fără acces la piaţă pentru pămîntul pe care deja îl au, e irelevant cît costă pămîntul pe care nu îl au. Săptămîna trecută, am moderat o întîlnire între asociaţii de fermieri, oficiali şi reprezentanţi ai marilor lanţuri de supermarketuri. Pentru a vinde acolo, fermierii au nevoie de asociere pentru prelucrare, sortare şi contractare. Colegele mele Alexandra Toderiţă şi Cornelia Alboiu au publicat date culese din 300 de ferme, de unde se vede că rata de contractare e dezastruoasă – cu alte cuvinte, 90% dintre ei vînd în afara unor contracte formale. Preţurile fluctuează masiv, pe termen scurt, şi concurenţa funcţionează cam aşa: anul acesta s-a vîndut bine varza, la anul punem toţi varză. Evident, anul viitor, preţul la varză se prăbuşeşte. Măsurile de suport din bani europeni sînt prost aplicate şi au fost prost gîndite de către statul român. Ideea că fermierii români nu pot creşte valoarea adăugată pentru că vin olandezii peste noi e genul de prostie bazată pe prejudecăţi, fără nici o legătură cu realitatea funcţionării pieţelor agricole.
De ce nu funcţionează piaţa de terenuri? Aici e partea cea mai enervantă. Politicienii se apucă să deseneze scheme grandioase de protecţie a pămîntului faţă de străini, cînd sînt incapabili să asigure un serviciu minimal: înregistrarea corectă a terenurilor agricole. Cadastrul agricol este o varză. Drept urmare, fermierii nu pot garanta cu terenurile. De unde vin subcapitalizarea şi o mulţime de alte probleme. Prin 2010, exista un proiect (cost estimat: 1 miliard de euro) de punere în ordine a cadastrului agricol. Ţin minte cum îmi desena un director de acolo scheme pe hîrtie: oricum o dădea, suprafaţa României nu ajungea pentru toate titlurile de proprietate emise de statul român. E curat Kafka, dar asta e situaţia. Statul a emis certificate de proprietate multiple, pentru parcele sau bucăţi din ele. Legi de retrocedare s-au bătut cap în cap, dar toate au produs efecte. Retrocedări corupte, aranjamente locale la primării, prostie, sisteme de înregistrare defectuoase. Te iei cu mîinile de cap. Cum poţi să organizezi cadastrul agricol cînd pentru milioane de parcele există titluri de proprietate care se suprapun? Adevărul e că nu poţi. Chiar dacă cei de la Cadastru ar fi avut miliardul de euro (nu-l aveau, nu-l au nici azi), problema era de decizie politică: care titlu de proprietate are prioritate? Cine rămîne cu terenul şi cine primeşte despăgubiri? De unde se plătesc despăgubirile? Politicienii trebuie să ia decizii grele pentru a debloca piaţa terenului agricol, nu să creeze încă un mijloc de blocare (parcă văd că se va crea Agenţia şi, cînd vrei să vinzi un teren, ai nevoie de o ştampilă de la ea, că statul nu îţi vrea pămîntul – altă sursă de şpagă).
Deci, statul român e incapabil să rezolve chestia asta de bază. Şi ce-l roade pe preşedintele României? Care e urgenţa sa? Să ne apere de olandezi. Motreanu ştie el ceva despre ce a făcut statul olandez, dar ştie greşit. Ambasada Olandei la Bucureşti (care are un ataşat pentru agricultură) promova, acum cîţiva ani, modelul lor de bănci de teren. Prin care se creează o umbrelă unde oamenii pun titlurile de proprietate. Pămîntul devine o comoditate uşor transferabilă şi capitalizabilă. De ce nu s-a putut în România? Păi, dacă la cadastru e varză, ce pui în banca de teren? Şi, astfel, piaţa este blocată, şi pentru români, şi pentru olandezi. Dar modelul olandez e cu totul altceva decît să cumpere statul pămîntul şi să-l redistribuie nu se ştie cum.
Cred că am greşit încă din 2007; trebuia să liberalizăm piaţa pentru străini, imediat după integrare. Ar fi venit cu bani, cu tehnologie şi, mai ales, cu acces la piaţa externă (mă gîndesc că olandezii nu ar fi proşti să pună lalele, dacă nu au deja contracte de desfacere). Adică ar fi venit exact cu ce ne lipseşte nouă. Acolo unde au venit deja (cumpărînd pămînt prin firme înregistrate în România), sînt exemple de succes pentru restul fermierilor din zonă.
facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE
Foto: L. Muntean