Puternic impact emoţional

14 ianuarie 2015   EDITORIALE ȘI OPINII

Fusesem avertizat că urmează astfel de imagini. Corpul victimei era blurat, întru pudică difuzare a ştirii. Se aude: „Je veux pas mourir, chef!“ Mîna e în sus, parcă pentru a opri inevitabilul. Ăla în combinezon negru îi trage un glonţ în cap, de aproape. Îl execută.

„Ştiam că eşti un fel de jurnalist economic, scrii despre Uniunea Europeană. Ce ai tu în comun cu nişte jurnalişti care au tipărit chestii supărătoare?“ – Jonquil, o englezoaică între două vîrste. „Jurnalismul bun trebuie să fie supărător pentru unii. E una dintre definiţii, Jon“, îi răspund.

În prima fază, îmi vine să urlu. Dacă aş avea un pistol şi aş fi la Paris, aş alerga după demenţii ăia, să îi prind, să trag în ei, să le stîlcesc creierii. Dacă pe drum aş întîlni vreun papagal care să mă salute cu „Salaam Aleikum“, i-aş trage un pumn în faţă. Şi i-aş trage şuturi peste şuturi şi l-aş trimite la mama lui, în Arabia lui, în Magrebul lui, în Pakistanul lui, să crape acolo, împuşcînd alţi musulmani de-ai lui, să mă lase în pace, mama lor de idioţi, să plece de lîngă noi, de lîngă mine.

„De vină e religia şi fanatismul indus de ea. De la Inchiziţie încoace, numai necazuri a adus, şi musulmanii trăiesc pe vremea Evului Mediu“, zice Ivan, priceput la computere, croat de vreo 30 de ani, din Osijek. „Biserica ne duce aici, în spatele ei sînt numai interese politice şi preoţii se complac“, îi cîntă în strună Dalibor, expert financiar din Zagreb. „Ce au catolicii cu atentatele astea? Ce are Biserica creştină de-a face? Franţa e cel mai laic stat democratic posibil şi tocmai acolo s-a întîmplat“, le răspund.

Trecuse încă o zi. Apăruse un al treilea idiot care luase ostaticii din Hypercacher. Sastisit de „analiştii“ de pe posturile româneşti de ştiri, comut pe France 2. Tot analişti şi acolo, dar ceva mai serioşi. În plus, nu aveau maxitexte galbene împrăştiate pe tot ecranul. Difuzează primele date despre biografia celor doi fraţi, ascunşi (încă) în tipografie. Nu aveau părinţi şi fuseseră crescuţi prin orfelinate. Trăiau din te miri ce, cochetaseră cu muzica rap, încercaseră să iasă din mizerie, din ghetto, din sărăcie. Fără serviciu, fără multă educaţie, fără viitor. Pradă simplă pentru „departamentul de resurse umane“ al ISIS sau Al-Qaeda (nici nu mă interesează unde au fost recrutaţi). Mama ei de televiziune franţuzească! Acum, dacă i-aş întîlni, nu le-aş mai crăpa capul cu toporul. Întîi aş vrea să stau de vorbă cu ei, să îi pricep.

„Voi ştiţi că sînt musulman. Fiecare dintre atentatele astea ne fac şi mai tare de ocară în toată lumea. Cînd a fost atacul de la şcoala aia militară din Pakistan, întîi i-au omorît pe copiii de sub 10 ani, pentru că Allah i-ar primi mai repede în Paradis, le-au făcut un serviciu, aşa au zis!“, postează Asif. El este din Dawoodi Bohra, nici sunnit, nici şiit, o minoritate musulmană mult prea pacifistă pentru gusturile violente ale celor două curente majoritare.

Se văd explozii, chiar în timpul unei transmisii în direct, pe France 2. E puţin înainte de 6 seara. În acelaşi timp, atacă şi dispozitivul din Paris, dimprejurul magazinului. Nimeni nu ştie exact ce se întîmplă. Reporterii francezi sînt foarte rezervaţi. Nu livrează informaţii fără confirmare. Nu îi văd a fi obsedaţi de „breaking news“. Ei spun doar ceea ce este sigur. Se pare că toţi trei teroriştii au fost împuşcaţi. Nu sînt anunţate victime dintre ostatici. Încă.

„E nasol rău. Mulţi ziarişti se vor autocenzura. Statele vor avea argumente pentru a întări legislaţia antitero, adică a îngrădi şi mai mult din libertăţile individuale. În plus, extremiştii de dreapta de peste tot au acum combustibil pentru a-şi accelera creşterea electorală. Iar băieţii ăia nu sînt tocmai avocaţi ai libertăţii de expresie“ – zic, ca un soi de concluzie. Nimeni nu mă contrazice. Nici Asif, nici Jon, nici Ivan. Dimpotrivă, îmi dau dreptate.

Scriu articolul ăsta, urmărind transmisia manifestaţiei de la Paris. În primul rînd, văd înghesuiţi o grămadă de şefi de stat şi guvern. Nu simt nici un impact emoţional, deşi imaginea se vrea pentru Istorie.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.

Mai multe