Zlatan Ibrahimovici are 39 de ani. Și încă joacă?
Da, pentru că se joacă. Zlatan e un golan strălucitor şi un farseur de clasă. Un prestidigitator şi un hipnotizator dintre cei pe care rar îi mai găseşti în acest secol mimetic. Fostul hoţ de biciclete şi-a creat o planetă proprie, Zlatania, de unde ne trimite cele mai iconice şi ironice mesaje receptate de lumea fotbalului şi de Pămînt în general, pînă la întîlnirea cu civilizaţii extratereste. Îl poţi iubi şi îl poţi compătimi cînd spune că „Sînt Nordul, sînt Sudul, Estul şi Vestul. Sînt Zlatan”. Nu ştii cît e din el şi cît din compania care îi gestionează imaginea şi pe care o ţine ascunsă, dar totul se potriveşte perfect cu personajul. Nimic nu e, oricît de „Hai, mai lasă-mă!”, disonant cu Ibrahimovici ca demers şi reprezentare.
Dar poate că trebuia început altcumva. Cu o statistică aiuritoare: de cînd a revenit la AC Milan, acum zece luni, a fost decisiv de 23 de ori în 22 de meciuri (17 goluri şi 6 pase decisive). Aşa stînd lucrurile, nu-ţi mai vine să arunci cu şosete în el atunci cînd spune „Sînt preşedinte, antrenor şi jucător în acelaşi timp, dar nu mă plătesc decît pentru una dintre funcţii”. E drept că Zlatan în vestiar e Conan Barbarul. La pauza unui meci, pe cînd era la PSG, le-a spus coechipierilor, mai toţi vedete mondiale: „Chiar şi copiii mei joacă fotbal mai bine decît voi”. La duşuri s-ar spune că trebuie să ai ... ca să-i zici asta unui Cavani sau Thiago Silva. Prin urmare, cînd a părăsit Parisul a declarat: „Am venit ca un rege şi plec ca o legendă!”.
Omul, cum spuneam, e în universul lui, care funcţionează. Dă gol şi face gol în jur. A şi avut şcoală dură. A crescut în Rosengard, un fel de Ferentari de Malmö, acolo unde reuşeşti sau te uşcheşti. De aceea pentru el nu există limite, apriori. Cu riscul de a naşte băşcălii cosmice, ceea ce nu se prea întîmplă pentru că varsă în orice lozincă cîţiva stropi de autoironie şi umor. Aşa cum a făcut cînd a revenit în Italia de la LA Galaxy, din ceea ce unii credeau că va fi şi pentru el un cimitir al elefanţilor milionari: „Veni, vidi, vici. Aţi vrut Zlatan, v-am dat Zlatan. Cu plăcere. Acum puteţi să vă întoarceţi la baseball”. Tipul pare o încrucişare între Michael Jordan şi Andy Warhol. Fiind Zlatan, ar putea replica: „De ar fi aşa, MJ ar mai fi sărit şi azi sub panouri, iar Andy ar fi deschis încă expoziţii cu freza roz a lui Trump”. Nemuritor.