Votul schimbă omul, dar năravul, ba
Într-un recent articol, George Soros critică politica SUA în Orientul Mijlociu.* Nimic nou, avînd în vedere că, în ansamblul ei, politica externă a administraţiei Bush este, de multă vreme, sub tirul devastator al criticilor cvasi-unanime. Iar miliardarul american este, nu de ieri, de azi, un adversar acerb al celui de-al 43-lea preşedinte al SUA. Deşi textul are mai degrabă scopul de a avertiza asupra influenţei nefiresc de mari - după opinia autorului - pe care AIPAC o are asupra deciziilor de la Washington, se formulează limpede şi argumentul după care SUA comit o gravă eroare refuzînd să dialogheze cu guvernul Hamas-Fatah, condus de Ismail Haniyeh, mîna dreaptă a şeicului Ahmed Yassin, liderul spiritual suprem al Hamas. Soros reia argumente des auzite în aceste zile: izolarea Hamas înseamnă, de fapt, izolarea structurii politice a organizaţiei, care e diferită de cea militară, şi astfel se blochează calea către o soluţie politică, cabinetul Haniyeh e rezultatul unui compromis la care preşedintele Abbas, acceptat totuşi drept interlocutor de americani, a lucrat din greu împreună cu regele saudit Abdallah, un alt amic regional al Washington-ului şi, nu în ultimul rînd, acest cabinet este rezultatul incontestabil al unor alegeri desfăşurate în Teritorii sub atentă observaţie internaţională. Asupra acestui din urmă argument mă opresc acum, nu cu pretenţia că aş putea furniza vreo soluţie, ci cu ambiţia de a clarifica fondul tulbure al problemei, sugerînd adevărata ei anvergură. Aşadar, problema Americii şi a Israelului este prezenţa Hamas în guvernul Autorităţii Naţionale Palestiniene, ceea ce, de fapt, înseamnă că America şi Israelul au o problemă cu rezultatul alegerilor din ianuarie 2006, pe care Hamas le-a cîştigat (74 de locuri din 132 în cadrul Consiliului Legislativ Palestinian). I se spune Washington-ului că a vrut alegeri libere în Palestina, ele s-au desfăşurat şi au dat acest rezultat - un Consiliu Legislativ în care Hamas deţine majoritatea -, iar rezultatul trebuie respectat. Altfel, sîntem într-o vinovată şi inadmisibilă duplicitate: vrem alegeri libere, dar numai dacă au un anumit rezultat. Fapt este că electoratul palestinian a ales "braţul politic" al uneia dintre cele mai temute şi eficiente organizaţii teroriste din lume. Poate votul popular să acorde unei organizaţii teroriste, pe lîngă putere legitimă, şi respectabilitatea minimă pentru a deveni un partener de dialog? Te spală cîştigarea unor alegeri democratice de orice murdărie din trecut? Dar mai e şi altă întrebare: cunoscute fiind virtuţile îmblînzitoare ale politicii, nu cumva excluderea Hamas de la dialog duce la ratarea unei mari ocazii de a transforma o organizaţie teroristă într-o organizaţie politică (se citează cazul IRA)? Ceea ce se cere de la Hamas, ca precondiţie a dialogului, este minimal: să recunoască statul Israel şi să respecte toate angajamentele anterioare care prevedeau, printre altele, încetarea atacurilor teroriste. Hamas refuză aceste condiţii, dar semnează, totuşi, cu Fatah un acord prin care asumă toate înţelegerile anterioare anului 2006 luate în numele Autorităţii. Aşadar, şi acordul de la Oslo. Ce mai putem înţelege de aici? Însă cazul acesta trebuie privit dincolo de misterele politicii şi religiilor levantine. Problema de fond este, cred, generală şi ar trebui să reflectăm la ea ca atare. Să ne amintim, în chiar sînul celei mai dezvoltate comunităţi a democraţiilor - Uniunea Europeană -, Austria a fost pusă la colţ mai bine de 6 luni după ce alegerile din 1999 au produs o coaliţie guvernamentală în care se afla şi partidul condus de Jorg Haider. Să cerţi o ţară pentru rezultatul votului, altfel liber şi dincolo de contestare, pare a fi o deprindere a comunităţii democraţiilor. De fapt, e vorba despre temerea că democraţiile pot să secrete, prin metabolism absolut democratic, otrava care le poate fi fatală. Hitler a venit la putere prin proceduri democratice. Şi nu mă refer la alegerile din martie 1933 (44% pentru nazişti), căci aceste alegeri au fost viciate de marea diversiune a incendierii Reichstag-ului, ci la întreg jocul politic care l-a adus pe Hitler în poziţia de cancelar în ianuarie 1933, cu majorităţi şi voturi de încredere exersate în spiritul republicii de la Weimar, pe baza rezultatului alegerilor libere din septembrie 1930, la care naţional-socialiştii obţinuseră un scor excelent. Problema, de fapt, e aceasta: admitem că orice produs al unui proces democratic este valid sau nu? Pentru această vîrstă a democraţiei, cred că aceasta este întrebarea întrebărilor. Toţi vrem democraţie. Dar putem trăi liniştiţi cu orice produs al ei? În încercarea de a răspunde, ar trebui să admitem două adevăruri. Primul: există democraţii mai mature şi mai funcţionale decît altele. Este asta suficient ca cele mature să le dea lecţii celor tinere? O logică firească, de viaţă, ar spune că da - în general, procesul de maturizare constă într-un şir lung de lecţii, cu "profesorul" potrivit. Admitem, deci, că există ţări care, în virtutea propriei lor istorii democratice, pot tutela, pot îndruma alte tinere democraţii. Al doilea adevăr ţine de sensul votului. Nu întîmplător, votul popular nu a fost şi nu va putea fi considerat vreodată instrumentul corect de judecată în termenii moralităţii (bun-rău) sau ai justiţiei (drept-nedrept). Aşadar, votul trebuie privit drept ceea ce este, şi anume instrumentul de dobîndire legitimă a puterii. Ce face cel ales cu puterea este o altă problemă şi electoratul care l-a votat nu poate fi făcut răspunzător pentru asta. În acelaşi spirit, singura obligaţie pe care o au actorii internaţionali în privinţa unui vot democratic este aceea de a nu încerca modificarea sa. Atitudinea pe care aleg să o aibă în raport cu cel care a cîştigat este cu totul altă poveste. Şi totul ar fi simplu dacă nu ar pluti, peste toate, spectrul abuzului... * "On Israel, America and AIPAC" de George Soros, în New York Review of Books, 12 aprilie 2007. AIPAC este acronimul de la "American Israel Public Affairs Committee", o foarte puternică organizaţie care militează pentru asigurarea sprijinului american pentru Israel.