Vorbe toride

30 iunie 2007   PE CE LUME TRĂIM

E derutant să lipseşti cîteva zile din România şi să te desprinzi de ziare. Am plecat tocmai cînd partidele negociau un nou guvern, într-o frenezie nebună. Cînd m-am întors peste 10 zile nu se schimbase nimic: acelaşi Guvern, aceleaşi partide care acum negociau altceva. Nu e de mirare că premierul Tăriceanu are aerul că ocupă funcţia ca un fel de şef de guvern ereditar, dincolo de tumultul politicii zilei. Acest cel mai slab guvern pe hîrtie de după 1989 se dovedeşte în practică greu de ucis, mai ceva ca Bruce Willis în celebra serie care deja a ajuns la episodul patru. PD şi PNL au ajuns să se urască pătimaş, ca doi foşti îndrăgostiţi dezamăgiţi. Moţiunea PD-PLD în domeniul Sănătăţii are ceva merite, în sensul că nu este doar demagogie ieftină ca majoritatea moţiunilor din Parlamentul României, ci chiar discută problemele reale în mod serios. De pildă, desfiinţează ca inutil, scump şi populist programul ministrului Nicolăescu pentru analizele medicale obligatorii. Şi o face convingător. Dar după ce expun astfel de argumente, convinşi că argumentele nu au trecere în acest Parlament, autorii moţiunii trec la vorbe mari şi goale. Nicolăescu ar fi cel mai incompetent şi fanfaron ministru de după 1989. Cam tari vorbe, dacă ne gîndim cîţi fanfaroni incompetenţi am avut la Palatul Victoria. Şi, mai ales, dacă ne gîndim că autorii moţiunii au guvernat alături de respectivul "cel mai cel" pînă de curînd şi au respins o moţiune a PSD pe aceeaşi temă a situaţiei din sănătate. La cît de pătimaş se atacă foştii îndrăgostiţi PD-PNL, nu ar fi exclus să se împace în stil Prigoană-şi-soţia-sa-guralivă, anunţîndu-ne că în dragoste şi la război este permis orice. Prin comparaţie, adversitatea moale, constantă, bătrînească a PSD faţă de fiecare din ei pare raţiunea întruchipată. Doar că această raţiune nu prea găseşte drumul spre acţiune. Prin cearta foştilor aliaţi, PSD a devenit un colos încurcat de situaţie: nu vrea puterea cu Băsescu la Cotroceni, nu vrea alegeri cu Băsescu tare în sondaje. Actuala conducere a PSD trăieşte atît de pregnant ideea că o confruntare electorală trebuie musai evitată, încît viitoarea înfrîngere pare tot mai inevitabilă, pe principiul tradiţional că "de ce ţi-e frică, nu scapi". Mai nou, PSD vrea să dubleze pensiile cu mîna Guvernului PNL. Tăriceanu a avut poate cel mai bun moment al său cînd a refuzat să arunce cu bani în economie, deşi în joc era soarta Guvernului. De altfel, ar fi bine să se obişnuiască: văzînd că are de-a face cu un guvern slab, probabil că PSD va guverna din opoziţie. Dar nu este clar ce anume ar rezolva PSD cu asta. Dacă dublează pensiile brusc, pune în pericol economia şi nici măcar nu e sigur că beneficiarii de moment vor atribui social-democraţilor isprava. De obicei, cei care sînt la putere măresc pensiile. La cît de complicat de urmărit sînt jocurile politice de la noi, probabil că cei mai mulţi pensionari ar crede că Băsescu le-a mărit pensiile. Păi, nu e el şeful statului? Vasile Dîncu, a cărui inteligenţă politică pare tot mai anacronică într-un partid care s-a obişnuit să nu acţioneze prin inteligenţă, ci prin reacţii la stimuli, ar fi spus, potrivit unui ziar, că "negocierile cu Guvernul nu au sens. E o prostie strategică. Nu are sens să negociem măsuri pe care să le adopte ei". Ca să fie mai bine înţeles, Dîncu ar fi făcut o comparaţie explicită: "pentru a adopta o măsura guvernamentală, trebuie să fii la guvernare. Aşa e şi cu sexul, trebuie să fii şi prezent, şi activ în momentul în care faci sex". Trebuie să recunoaştem că argumentul e greu de contrazis. Din păcate, sursele ziarului nu au reprodus şi replica colegilor de partid. Însă lui Dîncu pare să-i scape un amănunt destul de important: PSD nu ar aplica o asemenea idee, dacă ar fi la guvernare. În general, în politicile economice, PDSR-PSD s-a comportat la putere mult mai raţional decît în opoziţie. Îmi amintesc ce diatribe spumante la gură făceau Năstase şi Iliescu împotriva privatizărilor în 1996-2000. La fel, cîtă ură strămoşească au consumat din opoziţie asupra investitorilor străini. Pentru ca Guvernul Năstase să se dovedească unul destul de liberal în economie şi prietenos cu investitorii. Aş paria că, dacă ar fi prim-ministru, Mircea Geoană nu s-ar apuca mîine să dubleze pensiile, creînd un fond fantomă evident nesustenabil şi care ar trebui preluat rapid la bugetul de stat. Presiunile inflaţioniste ar fi imense, anularea ideii de corelaţie contribuţie/pensie ar avea efecte pe termen lung (oamenii s-ar obişnui cu ideea că Guvernul le dă bani în mod egal, chiar dacă ei contribuie diferit la sistemul de pensii). Îl cred pe Mircea Geoană mai responsabil decît atît. Problema este că din opoziţie îţi permiţi orice. Poţi să măreşti pensiile cu cît vrei, doar nu trebuie să ai şi grija bugetului. În această atmosferă de comportament prostesc general, vorbele tînărului ministru al Justiţiei nu reprezintă nici o surpriză: "Macovei acţionează împotriva intereselor României, vine cu rapoarte", a spus Chioariu cînd fosta deţinătoare a portofoliului a publicat un raport critic asupra stării din domeniu. Încă o dovadă că poţi gîndi ca un securist, deşi erai pionier la Revoluţie. Şi încă un argument că în politică criteriile generaţioniste (să vină tinerii spre politică, bla-bla) sînt şi periculoase, pe lîngă celelalte defecte tradiţionale ale ideilor fixe.

Mai multe