Vor fi sau nu vor fi Jocuri Olimpice anul acesta?

Va reveni sau nu COVID-ul sub noi înfăţişări? Cui îmi răspunde la întrebarea asta îi pot şi eu răspunde dacă vor fi Jocuri sau nu. Într-o bună zi (de fapt, rea) am ajuns la un medic pentru o afecţiune. După cercetări mi-a prescris un program de urmat. Mi s-a părut cam sever şi l-am întrebat dacă nu poate să-l reducă. Mi-a zîmbit ironic şi mi-a zis: „Tu nu cu mine negocezi, ci cu boala. Vezi dacă ajungeţi la o înţelegere”.

Sigur că azi, nu ieri şi nici mîine, treaba pare fezabilă. Ţările Europei îşi deschid plajele şi muzeele, vaccinaţii pot circula liber, se dă drumul la spectatori, măştile încep să cadă. Detaliu: Jocurile Olimpice nu se ţin în Europa, ci în Japonia. Acolo unde, la sfîrşitul lunii trecute, procentul de vaccinaţi era – ţineţi-vă bine – de sub 1%! Nu dezvolt motivele, sînt chestiuni legate de probleme trecute cu un vaccin şi de un anumit tip de cultură. Aşa că, vorba cuiva citat de Le Monde, să aduni în arhipelagul nipon vreo 80.000 de persoane venite de pe toată planeta ar putea însemna să transformi Jocurile într-un festival al variantelor COVID. Obişnuiţi cu globalizarea ultimelor decenii, uităm că un virus nu e ca un tricou. Cum ar veni, nu diferă doar preţul. Probabil că bombardamentul zilnic cu ciudăţenii şi orori ne-a amputat o bună parte din empatie. Adăugată la lipsa memoriei, care pare boala noului secol, rezultă o combinaţie de speriat. Comunitatea sportului vrea Jocuri cu disperare, dar cu ce risc pentru japonezi? „Dacă nu există altă soluţie, va trebui să anulăm Jocurile de la Tokyo fără ezitare”, a declarat, de curînd, T. Nikai, secretarul general al partidului la putere. Prim-ministrul a temporizat.

De la începutul anului, însă, tot mai multe surse de acolo vorbesc despre posibilitatea ca „să nu”. Ceea ce împinge către „să da” e povestea veche de cînd lumea: banii. Există peste 15 miliarde de motive pentru care Jocurile nu ar trebui anulate. Interesele se întrepătrund, mizele politice sînt esenţiale. Acest gigant al entertainment-ului nu se capătă uşor şi poate fi părăsit încă şi mai greu. „The show must go on” e un clişeu care sună idiot în vremuri normale, dar mortal cu orice altă ocazie. Acum, aşa: oamenii sînt din ce în ce mai bine cu excepţia celor care nu sînt. Televiziunea de stat japoneză NHK (nu e banc) taie sunetul atunci cînd la trecerea flăcării olimpice se aud fluierăturile celor care ar vrea să fie lăsaţi în pace într-unul dintre cele mai grele momente ale existenţei lor. Iată un răspuns. Tîmpit, dar cine a zis că pandemia ne-a făcut mai deştepţi?