Vizitatori

"Am fost martorul unuia dintre cele mai jenante momente ale vieţii publice din România ultimilor 16 ani. Un fost prim-ministru a fost nevoit să deschidă uşile apartamentului său, inclusiv a dormitorului, pentru ca opinia publică să vadă că nu ar avea nimic de ascuns. (....) Nu am intrat alături de colegii ziarişti cu care am fost invitaţi în dormitorul familiei Năstase. Mi s-a părut că se ajunge prea departe. Şi aşa mi s-a părut ca s-a depăşit cu mult măsura. ŤPercheziţia» jurnaliştilor s-a încheiat aşa cum a început. Într-un plin absurd. Nu ştiu dacă procurorii vor ajunge vreodată să ia la mînă toate obiectele din apartamentul din Zambaccian. Oricum, nu aici este marea corupţie pe care o caută unii." (Gabriel G. Stănescu, Gardianul, 6 martie) "Jurnaliştii nu au văzut facturi, contracte şi chitanţe. S-au trezit însă prinşi într-o terapie de grup multiculturală (...). Evenimentul s-a transformat într-o prezentare imobiliară de excepţie. Căminul familiei Năstase îţi dă senzaţia unei vizite la Peleş, după ce muzeografii şi-au dat demisia, iar personalul necalificat a aglomerat toate exponatele în cinci-şase cămăruţe." (Răzvan Ionescu, Evenimentul zilei, 6 martie) "Spaţiul este strivit, cel mai strîmt hol din casă are tablouri pe stînga şi pe dreapta pînă la tavan, să le vezi înseamnă să-ţi dai capul pe spate sau mai bine să te întinzi pe podea. Camera băiatului celui mic are tablouri în rame grele şi cîteva piese de mobilier vechi. Nu-ţi dai seama unde se poate juca un copil într-o asemenea casă, unde îşi ţine jucăriile, unde aruncă la ţintă cu săgeţi, unde a stropit pereţii cu cerneală." (Ion M. Ioniţă, Adevărul, 6 martie) "S-a prezentat ore în şir în decorul propriei case, aşa încît tot poporul să înţeleagă că nu are nimic de ascuns. De acum, misterul unei vizite în casa anchetatului s-a risipit, iar percheziţia procurorilor, dacă va avea loc şi în duplexul familiei Năstase, cade în plan secund, ca o operaţie de rutină (...). Am rămas după ziua de sîmbătă cu plăcerea de a vizita casa unui intelectual care a adunat, timp de generaţii, cărţi, tablouri şi statuete. Aş fi dorit să cumpăr de la colecţionarul Năstase volumul lui Tristan Tzara, Omul aproximativ." (Dan Constantin, Jurnalul naţional, 6 martie) "E un spaţiu pe care Năstase şi l-a dedicat în viaţă fiind, iar o percheziţie ar părea, la o primă vedere, un sacrilegiu. Nu cred că am fost singurul care preţ de minute în şir am uitat de celebrele termopane şi de parchetul de abanos, care - după o mai atentă privire - vă pot spune că nici nu-i pus cum trebuie, avînd numeroase lufturi înfiorătoare, guri căscate în podea pe care-ţi vine să le striveşti cu talpa pantofului. Mai mult, recunosc public că pentru ca să văd dacă tablourile n-au fost cumva înlocuite cu nişte cópii, am dat cîteva la o parte, profitînd de îmbulzeală, să văd urma de praf de pe pereţi. Pot să vă spun că n-au fost înlocuite." (Bogdan Comaroni, Ziua, 6 martie) Mie mi-a plăcut cel mai mult fraza cu percheziţia procurorilor care cade în plan secund, ca "o operaţie de rutină". Că doar după presă nu ar mai putea urma nimic, nu? (C. G.)