Viktor, prietenul lui Vladimir
Probabil că foarte puțini dintre maghiari își mai amintesc, astăzi, de momentele dramatice din noiembrie 1956, atunci cînd trupele sovietice au intervenit brutal în Ungaria pentru a stăvili tentația liberală a noului guvern condus de Imre Nagy. Dacă și-ar fi amintit de această lecție, de resovietizarea brutală care a urmat și de instaurarea dictaturii comuniste, probabil că ar înțelege cu mai multă empatie ce se petrece, din 24 februarie, în Ucraina. Potrivit unui sondaj de opinie, 67% din respondenți consideră că invazia militară a Rusiei este o chestiune ucraineano-rusă în care Ungaria nu ar trebui să se amestece. Ungaria este singura țară din UE în care Vladimir Putin e mai popular decît președinții Ucrainei și SUA la un loc. Dintre toți europenii, maghiarii sînt cel mai puțin convinși că Ucraina ar putea adera la UE. Iar cînd întreaga Europă este unită în spatele Ucrainei, Ungaria refuză în mod deschis, ba chiar uneori aproape ostentativ, să se alinieze cu Europa.
Poziția Guvernului de la Budapesta e ambiguă și ezitantă: un dans legănat între Moscova și Bruxelles. Ungaria primește victime ale războiului din Ucraina, dar refuză să vadă în Vladimir Putin un agresor. Ungaria trimite ajutor umanitar, dar nu permite tranzitarea teritoriului său de către convoaiele de ajutoare militare oferite de unele state occidentale și nici nu vrea să contribuie la apărarea Ucrainei. Guvernul a aprobat pînă acum toate sancțiunile economice îndreptate contra Rusiei, însă se opune categoric ultimului set de măsuri, referitor la sistarea importurilor de petrol. Vrea pace, la fel ca toată lumea, dar nu identifică victimele și făptașii.
Poți înțelege frămîntările și ezitările. Pînă la urmă, Ungaria e o țară mică, lipsită de resurse energetice proprii, foarte dependentă de gazele și de petrolul din Rusia. Însă vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa. Într-un război în care propaganda joacă un rol atît de important, mesajul de unitate al Europei e crucial. Tocmai de aceea poziția Ungariei, care face notă discordantă, e atît de problematică. Dincolo de diferențe, există destule similitudini între regimul Orbán și regimul Putin. Chiar dacă nu contestă liberalismul (așa cum o face Putin), Orbán rescrie sistemul de referință al valorilor liberale. Și, după un model rusesc, a expulzat Universitatea Central Europeană de la Budapesta. La fel ca în Rusia, și în Ungaria există o legislație stufoasă care, în numele transparenței, obligă organizațiile nonguvernamentale să-și declare sursele de venit și afilierile. Și, tot ca în Rusia, presa independentă și critică e marginalizată și redusă la tăcere. Nu cu forța, ci prin presiuni financiare dinspre cercurile de afaceri apropiate de puterea politică. La fel ca Putin, și Orbán vede în Occident o sursă de îngrijorare ideologică și de propagare a unor idei considerate periculoase (LGBT, dreptul la avort etc.). Nu e deci de mirare că presa din Ungaria transmite mai degrabă perspectiva rusească asupra „operațiunii militare speciale” din Ucraina și doar rareori vocea victimelor sau a europenilor care vor să-i ajute pe ucraineni.
În plus, de cînd Bruxelles a amenințat Ungaria cu sancțiuni grave pe fondul problemelor legate de statul de drept, s-au amplificat și vocile maghiarilor care cer ieșirea din UE. E greu de crezut că Viktor Orbán sau FIDESZ urmăresc Huxit, mai ales după catastrofa Brexit și mai ales că o asemenea decizie ar însemna ruinarea economică a Ungariei; însă poziționarea prorusă vine și din această frustrare antieuropeană. Prin poziția prorusă, Viktor Orbán face notă discordantă chiar și în interiorul grupului de la Vișegrad. Ruptura dintre Polonia și Ungaria e evidentă: în vreme ce Guvernul de la Varșovia e cel mai vocal apărător al Ucrainei în plan european, Viktor Orbán e gata să plătească în ruble pentru gazul rusesc, exact cum a solicitat prietenul său Vladimir Putin.