Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?

15 martie 2023 PE CE LUME TRĂIM

Ar fi oare dispusă Biserica Romano-Catolică să reconsidere interdicția utilizării mijloacelor contraceptive? Faptul că figuri proeminente ale conservatorismului catolic au simțit nevoia să se exprime împotriva acestei posibilități ne dă motive să credem că o schimbare e pe cale să se producă, sub protecția Papei Francisc, chiar în sînul Bisericii.

Teologii, începînd cu Toma de Aquino, au spus că a interfera cu actul sexual pentru a împiedica procrearea e un mod de a abuza de glandele genitale și e, ca atare, greșit. Papii din vechime s-au opus și ei contracepției.

Cu toate acestea, apariția contraceptivelor orale în 1960, și dovezile ulterioare că multe cupluri catolice foloseau contracepția, au făcut ca, în interiorul Bisericii, să se pună problema reconsiderării acestei interdicții. Prin urmare, Papa Ioan al XXIII-lea a înființat o Comisie Pontificală pentru Contracepție, dar nu a trăit destul pentru a-și vedea inițiativa dusă la capăt. În schimb, comisia i-a trimis succesorului său, Papa Paul al VI-lea, un raport care menționa că Biserica le permite deja cuplurilor să calculeze zilele ciclului menstrual în care femeia nu poate rămîne însărcinată, pentru a-și limita astfel relațiile sexuale la acele zile.

Pe lîngă aceste observații, comisia a mai adăugat: „E normal ca bărbatul să-și folosească abilitățile pentru a aduce sub control uman ceea ce e dat de natura fizică”, și conchide că contracepția e admisibilă dacă e parte a unei „relații ordonate în vederea unei fertilități responsabile”. Un raport minoritar împotriva modificării preceptelor Bisericii a fost susținut de numai patru din cei 72 de membri ai Comisiei.

De aceea, pentru cei mai mulți catolici a fost o surpriză cînd, în 1968, la doar doi ani după primirea raportului comisiei, Paul al VI-lea a publicat enciclica Humana Vitae (Despre viața omenească) ce susținea că orice „acțiune de dinainte, din timpul sau de după actul sexual, menită să împiedice procrearea” e „absolut exclusă ca mijloc legitim de a reglementa numărul copiilor”.

Simpla existență a Humana Vitae și perpetuarea ei fără nici un amendament liberalizant a fost rezultatul unor decese papale premature. Ioan al XXIII-lea a fost un papă reformator, care a convocat Conciliul Vatican II pentru a reconsidera anumite practici ale Bisericii. Dacă ar fi trăit mai mult, probabil că ar fi acceptat punctul de vedere al majorității covîrșitoare a comisiei pe care a creat-o.

Dacă nu ar fi survenit moartea subită a lui Ioan Paul I, succesorul lui Paul al VI-lea care a murit la numai 33 de zile după ce a fost ales papă, probabil că interzicerea strictă a contracepției nu s-ar fi menținut nemodificată. Într-adevăr, pe cînd era episcopul Albino Luciani, Ioan Paul I s-a arătat favorabil unei viziuni mai liberale asupra contracepției, scriind că progesteronul artificial ar putea fi utilizat pentru „a mări distanța dintre sarcini, pentru a-i oferi mamei un răgaz și pentru a putea reflecta la binele copiilor deja născuți sau al celor care urmează să se nască”.

Catolicii conservatori consideră că Humana Vitae a lămurit o dată pentru totdeauna problema utilizării contraceptivelor, fără a ține seama de împrejurările care au afectat promulgarea și dăinuirea ei. Dacă sîntem dispuși să credem că Dumnezeu le comunică papilor adevărul, am putea să credem și că Dumnezeu lucrează pe căi misterioase.

Dubii cu privire la durabilitatea doctrinei Bisericii au fost formulate anul trecut, cu ocazia publicării de către Academia Pontificală pentru Viață a unui volum în limba italiană de peste 500 de pagini, Etica Teologica della Vita (Etica teologică a vieții), care aduce laolaltă lucrările unui seminar și un text care slujește ca bază a discuției. Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.

Catolicii conservatori s-au reunit la o conferință la Roma, în decembrie anul trecut, pentru a formula o reacție la acest volum. John Finnis, un profesor emerit de drept și filozofie a dreptului la Universitatea Oxford și un exponent de seamă al abordării eticii din perspectiva dreptului natural, a ținut un discurs intitulat „Infailibilitatea preceptelor Bisericii cu privire la contracepție”, în care demonstra nu numai teza titlului, dar și faptul că a pleda pentru ea e „un element inseparabil și, în mod evident, inevitabil al acceptării ca adevărată a credinței catolice”. Cu alte cuvinte, acceptînd fie și doar punerea în discuție a doctrinei, încetăm să fim fideli credinței catolice.

Ce-i rămîne de făcut Papei Francisc? Întrebat de un jurnalist dacă ar fi deschis pentru o reevaluare a doctrinei Bisericii cu privire la anticoncepționale, el a răspuns că întrebarea e „de mare actualitate”. Și a sugerat că ar fi greșit să le interzicem teologilor dezbaterea vreunei teme, deoarece „nu poți face teologie cu un «nu» pus din capul locului”. Referindu-se în mod special la publicația Etica Teologica della Vita, el a spus: „Cei care au participat la acest congres și-au făcut datoria, deoarece au căutat să facă un progres doctrinar”.

Dacă ar fi să ne luăm după Finnis, se pare că nici Papa nu e catolic – și nici mulți alții. Potrivit unui sondaj din 2014, peste 90% din catolicii din țări precum Franța, Brazilia, Spania, Argentina și Columbia sînt în favoarea utilizării mijloacelor contraceptive, iar potrivit unui sondaj Pew Research Center din 2016, chiar și dintre catolicii care merg la slujba săptămînală, doar 13% spun că folosirea mijloacelor contraceptive e moralmente greșită. Dacă Finnis are dreptate, există cu mult mai puțini catolici decît își imaginează lumea.

Opinia majoritară nu stabilește ce e bine și ce e rău, dar, în acest caz, avem motive bune să credem că majoritatea celor care se consideră catolici au dreptate. Despărțirea de o viziune despre sex și procreare cu rădăcini în ideile medievale ale dreptului natural trebuia să fi avut loc cu multă vreme în urmă.

Peter Singer, profesor de Bioetică la Universitatea Princeton, e fondatorul organizației caritabile „The Life You Can Save” și autorul, printre altele, al volumelor Practical Ethics, The Life You Can Save, One World Now și Ethics in the Real World.

traducere de Matei PLEŞU