Utilităţi particulare

„Ha, cît de comunist poţi gîndi, ar trebui să te iei de mînă cu pedesereu, să blocaţi privatizarea cît mai mult. Mentalitate tipic etatistă, comunistă, conservatoare.“ Aşa mă gratula moderatorul emisiunii radiofonice la care fusesem invitat. Era pe vremea cînd Adrian Năstase era premier şi se vorbea intens de privatizarea distribuţiei de gaz, curent electric, apă. Timid, bazîndu-mă pe lecturile săptămînale din The Economist, afirmam că nu e nici o fericire pentru consumatori cînd utilităţile – monopol natural (adică acele servicii cu furnizor unic) trec din mîna statului în cea a investitorului privat. Piaţa nu poate funcţiona. Nu ai cum alege între furnizorul X şi furnizorul Y pentru gaze naturale, pentru apă sau energie electrică, în funcţie de preţ sau de calitatea ofertei. Îi aduceam aminte ostilului moderator de experienţa neplăcută a privatizării căilor ferate britanice (infrastructura) sau de celebrul caz al Californiei, în materie de distribuţie a energiei electrice. Omul se îneca de rîs! „Auzi, să compari California cu România, în materie de economie de piaţă… asta e bună de Caţavencu, la Bule…“

Mai bine de zece ani mai tîrziu. E sîmbătă. Seara. Nu avem apă. S-a oprit. Sunăm. Vine echipa. Se apucă de săpat. Găsesc sub stradă o ditamai peştera, de vreo doi metri adîncime. Săpase acolo apa din ţeava spartă. Dacă trecea vreun camion plin pe acolo, se putea întîmpla o nenorocire. După vreo 24 de ore de lucru, au reuşit să repare. Au căutat destul de mult ţeava, pare-se că nu mai sînt de găsit pe nicăieri planurile reţelei, vechi de vreo 80 de ani. Aşadar, duminică, în ziua alegerilor, pe la 6 seara aveam din nou apă.

Fix peste un sfert de oră a picat curentul. Sunăm. La Enel au call center. Dintr-acela politicos, cu roboţel care te informează şi iar te informează, preţ de vreo cinci minute, că numărul tău de telefon va fi reţinut, „în scopul îmbunătăţirii serviciilor“, apoi îţi înşiră pomelnicul defecţiunilor din sector, cu ora probabilă de rezolvare a incidentului. Total lipsit de interes pentru oricine. Oricum, dacă suni la deranjamente, îţi doreşti să vorbeşti cu un om, să îi povesteşti necazul, să auzi de la el că aia e ora cînd o veni curentul, să te cerţi cu el, eventual, să-ţi verşi nervii pe cineva… Roboţeii ăia sînt total inutili. Call center-istul ne spune că se rezolvă pînă la 21. Într-adevăr, pe la fără un sfert s-a reparat. Bucurie mare. Necazul e că, după o jumătate de oră, s-a întrerupt din nou. Am sunat. Ne-au spus că se repară pînă pe la miezul nopţii. Am stat treaz, să mă asigur că porneşte centrala termică şi nu stăm toată noaptea fără căldură. Am stat treaz degeaba. Dimineaţă tot nu aveam curent. Roboţelul ne spune că se va repara pînă la 10. Echipa de intervenţie a venit pe la 10 şi jumătate. În fine, pe la ora prînzului, au găsit locul defecţiunii. Au săpat (cablu subteran, deh), au constatat că era din cele vechi de prin 1929, subţirel şi total nepotrivit consumului de curent de pe o stradă, 80 de ani mai tîrziu. Au reparat, la 24 de ore de cînd s-a stricat. A fost, probabil, o cîrpeală. De atunci, adică de vreo cinci zile, ne cade curentul de cel puţin două ori pe zi. Cînd o fază, cînd alta. Ne-am obişnuit. Ştiu pe de rost litaniile roboţeilor de la call center. Ba, am învăţat pe de rost şi replicile (sută la sută previzibile) ale operatorilor „vii“.

Mă aştept ca penele de curent, gaz sau apă să continue. Infrastructura este veche şi cîrpită non-stop. Singura soluţie ar fi o investiţie majoră pentru renovarea întregii reţele. Numai că nu are cine să o facă. Un director general de la una dintre firmele (private) de utilităţi a recunoscut off the record: „nu investim acolo, nu merită. Este un cartier vechi, plin de case, nu de blocuri. La 200 de metri de ţeavă sînteţi zece consumatori. În Berceni, pe tot atîta ţeavă, avem o mie. Pur şi simplu, nu merită să investim, ar mînca din profit“. Ce să-i spun? Avea dreptate. Ei sînt o firmă privată. Caută profitul. Eu ce voi face? Voi cumpăra gaze, curent sau apă de la concurenţă, nu? Nu – pentru că aşa ceva nu există. Eu mă voi bucura în continuare că furnizorii de utilităţi sînt firme private. Eficiente. Profitabile.  

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.