Urmaşii lui Putin
Mai e ceva timp pînă în 2008, cînd vor avea loc alegerile prezidenţiale din Rusia, dar iată că Vladimir Putin a început să le pregătească. S-a spus că va face o manevră prin care să modifice Constituţia în aşa fel încît să i se permită o a treia candidatură. Dacă se va produce, nimeni nu-şi pune probleme în legătură cu reuşita ei. Vladimir Putin a negat în nenumărate rînduri această intenţie şi recentele mişcări par să dovedească fie că e decis să-şi pregătească un urmaş, fie că vrea să dovedească prin fapte că nimeni nu e demn să fie urmaşul lui. Cert e că doi oameni apropiaţi de şeful statului, ambii din Sankt-Petersburg (oraş unde şi-a început cariera şi Putin şi unde are legături demne de încredere, în măsura în care un şef de stat poate avea încredere în vreunul dintre potenţialii săi rivali), au fost avansaţi în posturi-cheie. Şeful administraţiei prezidenţiale, Dmitri Medvedev, jurist, 40 de ani, a fost numit viceprim-ministru însărcinat cu domeniile politic şi social, iar ministrul Apărării, Serghei Ivanov, 53 de ani, venit din KGB, a fost înaintat la rangul de viceprim-ministru, păstrîndu-şi şi portofoliul anterior. Ar mai fi de adăugat că Medvedev e responsabil pentru 51% din acţiunile Gazprom, deţinute de către stat. Serghei Ivanov a fost expulzat în 1982 din Marea Britanie pentru acţiuni neconforme cu statutul diplomatic deţinut. Au mai fost şi alte numiri în acea zi de luni 14 noiembrie: cadre aduse din provincie au fost propulsate în organisme centrale, continuînd într-un fel sistemul de avansări-retrogradări elaborat pe vremea nomenclaturii sovietice: aşa cum scria Vozlenski (Nomenklatura - 1980) candidatul pentru un post de conducere trebuie să dea dovadă de mari disponibilităţi. Nu de competenţă sau de capacităţi administrative, ci să arate că "e gata să facă orice pentru a fi demn să urce în ierarhia cadrelor". Carierismul este principala calitate prin care ajungi şi te menţii în cercul restrîns al celor de luat în seamă pentru o avansare, pentru o mişcare în sus sau pentru una laterală cu mai multă putere. De unul singur nu se poate face carieră în partid: trebuie să ştii să-ţi selectezi relaţiile, în funcţie de perspectivele lor de viitor, să n-ai de-a face decît cu oameni utili, şi ei pe lista "rezervei de cadre" cu perspective. Nu e adevărat că nu e nevoie de nici o calitate pentru a obţine victoria într-un asemenea sistem: sînt necesare tenacitatea, ştiinţa de a calcula cîteva mişcări înainte şi un anume talent actoricesc pentru a fi pe placul celor care au deja posturi mari. Stalin, cu fanteziile sale represive, introducea elemente de surpriză în aceste jocuri atît de bine reglate. E de sperat că Putin, mai lipsit de imaginaţie, va juca după reguli, deşi absenţa transparenţei în procesul de numire şi de demitere a cadrelor de conducere dovedeşte aceeaşi domnie a bunului plac. Desigur, în acest sistem, candidaţii la posturile înalte trebuie să aibă şi personalitate, să se deosebească de turmă: ei trebuie să ştie să mintă privind în ochi, să nege cu convingere şi indignare ceea ce au afirmat cu ingenuitate, cu cîtva timp înainte, să ştie să-şi folosească relaţiile informale pentru a-şi construi imaginea personalităţii incoruptibile, persecutate de oamenii rivalilor care vor să-i ia jucăria puterii. Mai toţi ratează momentul cînd şeful suprem s-a plictisit de hazul lor. Un comentator rus, Alexei Venediktov, scrie în Moskovskie Novosti că, schimbînd atît de timpuriu cadrele, în raport cu data alegerilor, ar fi o dovadă că Putin se teme de o eventuală mişcare "portocalie": el trebuie să scape de persoanele imprevizibile în momentele de cumpănă. Dar nici nomenclatura sovietică, nici puterea postsovietică nu a educat caractere. Cea din urmă a adăugat la deliciile puterii sovietice - bagi pe cine vrei în puşărie, îi umileşti pe cei superiori ţie - pe cele ale satisfacţiilor date de bani, de relaţiile cu lumea bună occidentală. Pînă în '90 erau personaje din Şolohov, acum se pregătesc personaje din Lev Tolstoi, combinate cu cele din Ilf şi Petrov. Teamă mi-e că, în pofida tuturor precauţiilor, va apărea un diavol meschin faţă de care pînă şi geniala literatură rusă e neputincioasă.