Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor. Am urmărit fenomenul în mai multe cazuri: versatilitatea nu mai este un defect moral, ci o calitate (adaptabilitatea), mult lăudată în mesajele publicitare; nici infatuarea nu mai este o formă de orgoliu condamnabil, ci o simpatică îndrăgostire; progresele rapide sînt dramatice, uneori existînd și șanse de eșec. Schimbările se explică prin preluarea unor noi uzuri și sensuri dezvoltate în engleză, în cazul unor cuvinte care fuseseră împrumutate și de limba română, cu un secol în urmă, din latină sau din franceză.
Un caz interesant este cel al substantivului urmăritor (cu corespondentul feminin urmăritoare), pe care dicționarele noastre îl definesc în cheie preponderent negativă, ca evocînd un scenariu al amenințării: „persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta)” (DEX). Desigur, dacă este vorba de urmăritorii unui hoț sau ai unui evadat, acțiunea este socialmente utilă și justificată; din punctul de vedere al celui urmărit, nu este însă cea mai plăcută situație. Cuvîntul urmăritor este folosit foarte des, în prezent, ca echivalent al termenului englezesc follower: în contextul specific Internetului, cuvîntul își pierde conotațiile preponderent negative, înlocuindu-le cu unele cît se poate de pozitive: numărul mare de urmăritori (adică al celor care urmăresc activitatea online a unui ins prezent pe rețele de socializare) este un indiciu al popularității. Exemplele sînt numeroase: „Cum văd statistici despre urmăritorii paginii mele de Facebook?” (facebook.com); „Și-a zăpăcit urmăritorii cu formele ei” (gsp.ro); „Invităm urmăritorii să ne trimită pozele lor preferate din țara noastră” (instagram.com); „Urmăritorii cîntărețului sînt în extaz!” (wowbiz.ro) etc.
Derivatul urmăritor este un nume de agent format de la verbul polisemantic a urmări. Acesta are sensul „a merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde)”, dar și „a privi ceva în mișcare, în desfășurare”, „a asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc.” (DEX). Derivatul urmăritor corespundea pînă de curînd doar primului sens; pentru celelalte se foloseau în mod normal perifraze de tipul „cel care urmărește” (zborul fluturelui, un film, un concert etc.). De altfel, în română există două verbe înrudite – a urma și a urmări – care își distribuie sensuri apropiate (legate de poziția sau mersul în urma cuiva), iar derivatele lor nume de agent (urmaș, următor, urmăritor) s-au specializat semantic. Cuvîntul următor este astăzi folosit aproape numai ca adjectiv, dar în româna mai veche avea și sensul „adept, aderent la...”: următorul sfîntului, următorii evangheliei (Dicționarul limbii române – DLR).
În Dicționarul englez-român coordonat de Leon Levițchi (reeditat în 2004), termenul englezesc follower era tradus prin „servitor, om de încredere, camarad de arme, discipol, adept, partizan; (slang) ibovnic (al unei femei de serviciu)”. Noua accepție din engleză nu apăruse, desigur, în vremea redactării dicționarului. Unele pagini din Internet traduc însă termenul follower, cu noul sens, prin adept – „Iată cele mai bune 11 moduri de a cîștiga mai mulți adepți pe Instagram” (bloggersideas.com) – o opțiune care mi se pare chiar mai ciudată decît cea pentru urmăritor. În noua sa ipostază, urmăritorul de pe o rețea de socializare este cel care urmărește postările (așa cum ar urmări un film serial), nu neapărat cel care urmează cu supunere și fidelitate o altă persoană.
Oricum, este foarte răspîndită și păstrarea termenului englezesc ca atare, cu o oscilație morfologică previzibilă, la plural. Ca și în alte cazuri, vorbitorii ezită între păstrarea ca atare a pluralului din engleză, cu o desinență care nu are nici o semnificație gramaticală în limba română (followers), integrarea morfologică cu desinența de plural -i (followeri) și pluralul pleonastic, obținut prin adăugarea desinenței românești la cea englezească (followerși). Oscilația între followers și followeri se întîlnește uneori în cadrul aceluiași articol: „Cu cît reușești să strîngi mai mulți followers în comunitatea pe care vrei să o creezi, cu atît mai interesate vor fi brandurile de imaginea și business-ul tău”; „Top site-uri web pentru cumpărat followeri pe Instagram”; „pachetele lor accesibile includ și like-uri alături de followerii cumpărați” (libertatea.ro). Alți vorbitori recurg fără rezerve la forma followerși: „3 sfaturi utile pentru a obține followerși pe Instagram” (unica.ro); „Salut. Merită să cumpăr followerși pe Instagram?” (tpu.ro).
Cuvîntul follower cu pluralul followeri a fost de altfel inclus în recenta ediție a treia a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM3). Și echivalentul urmăritori pare să se impună destul de mult în uz, în ciuda riscurilor inițiale ale ambiguității.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).