Una caldă, una rece. La Praga.

Terasa dădea spre un parc splendid, în plin centrul oraşului. Parcul unei mînăstiri franciscane. Era o plăcere să-ţi bei cafeaua adiacentă micului dejun, acolo. În principiu, pentru că amărîtele alea de 14 grade Celsius nu contribuiau defel la confortul răsfăţului matinal. De aceea, ne luam cafeluţele în cameră, pe partea cealaltă a hotelului, înspre Bulevardul Venceslav. Acolo, muream de cald. În cele cinci minute pe care le făceam între terasă şi cameră, ploaia se oprea şi mai ieşea şi soarele. Brusc, afară erau cam 10 grade mai mult. De fapt, schimbările astea bruşte de vreme sînt ceva obişnuit la Praga.

Schimbarea de regim prezidenţial este mai puţin obişnuită. Anul ăsta îşi vor alege şi ei preşedintele, pentru prima oară în istorie, prin vot direct. Pînă acum, se făceau trocuri politice intense între partidele parlamentare pentru a-l vota pe ocupantul Hrad-ului, adică al castelului din vîrful dealului.

Acolo este puzderie de turişti, ca prin toată Praga, de altfel. Ai ce vedea, nu-i vorbă. Sectorul imobiliar cehesc a dat dovadă de o indolenţă exemplară. Au rămas în picioare toate clădirile de patrimoniu, ele mai sînt şi renovate şi, culmea lenei, încă mai au parcuri prin tot oraşul. Jenant! Nici un şantier pentru vreun cartier rezidenţial, nici un mall central, nici un excavator care să muşte din case de secol XVII. În schimb, mulţi turişti.

Ei nu au cum să vadă steagul Uniunii Europene pe reşedinţa prezidenţială. Conform lui Václav Klaus – actualul preşedinte – „Cehia nu este o gubernie a UE“, aşa că pe ambele catarge flutură doar steagul naţional. De altfel, Praga poate fi considerată capitala continentală a euroscepticismului. Cea mondială este Londra, bineînţeles! Oricum, turiştii britanici sînt în număr mare pe străzi, la paritate cu spaniolii, italienii, japonezii şi ruşii.

Toţi sînt jupuiţi sistematic de un nemilos mecanism dedicat golirii portofelelor turistice. Orice manevră pare a fi permisă: adaosuri ciudate pe nota de plată (nu doar coperto, avem şi varia bar – adică serviciul!), produse nesolicitate (aveţi grijă cînd cereţi un umil cîrnat la o tonetă de pe stradă, o să vi se ceară triplul preţului afişat, deoarece muştarul costă suplimentar), servicii la limita inferioară a politeţii (întîlnirea cu chelnerul praghez este, în general, dezagreabilă, omul este mereu îmbufnat şi prost dispus).

De aceea, nu pricep care o fi secretul succesului relativ al partidului comunist care, de multă vreme, stă pe la 13-14%. Oricum, actualul guvern (de centru dreapta) rămîne la putere avînd fix 100 de voturi din 200 ale parlamentului. Nu se poate moţiune de cenzură deoarece există un partid „de unică folosinţă“ (Partidul Afaceri Publice – VV) care nu are nici un interes în alegeri anticipate, avînd în vedere că analiştii îi prevăd cote electorale sub pragul parlamentar. Astfel rezistă un guvern care a trecut printr-un scandal teribil cînd ministrul Apărării (doamna Parkanova) a fost acuzată de corupţie în legătură cu un contract dubios iar domnul Kalousek (tot la guvernare) a încercat să influenţeze ancheta poliţiei în această speţă. Moţiunea se va fi votat pe 18 iulie, cu o zi înainte de apariţia acestui articol. Prognozele spun că guvernul va rezista.

Rezistente trebuie să vă fie şi încălţările cînd purcedeţi la a vizita (măcar) centrul. Este mult de văzut, este mult de fotografiat, sînt multe amintiri de luat la pachet. De exemplu, pe strada care urcă spre castel, veţi trece pe lîngă ambasada României. Puteţi să o vizitaţi. Merită. Este o clădire superbă, de patrimoniu. Iar oamenii de acolo vă aşteaptă vizita, nu se consideră deloc deranjaţi. Cînd ajungeţi la castel, nu căutaţi casa în care Kafka a scris Un medic de ţară în 1919. Ea există, numai că este un banal magazin de cărţi poştale, nu casă memorială. Surprinzătoare lipsă de grijă într-un oraş care are o manie în a conserva, restaura şi pune în valoare.

De fapt, în ciuda vremii teribil de imprevizibile, a preţurilor scandalos de mari, a serviciilor surprinzător de proaste, Praga mi-a plăcut. Avînd în vedere că eroul meu literar preferat rămîne bravul soldat Sveik, cred că nu e nici o mirare.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.