Un sport la Răsărit

Cum rămîne cu Steaua fără nume? 

Depinde cui i se adresează întrebarea. Becali ar răspunde că prea puţin îi pasă, important e ca această echipă să producă bani. Oricum, numele adevărat al Stelei e, din 2003, FC Becali. Dacă întrebi Armata, e foarte probabil să nu capeţi nici un răspuns. Armata nu comunică, doar execută. Deocamdată, a executat siglele şi grafica de pe toate elementele de identificare, „vandalizate“ de urgenţa punerii în aplicare a deciziei ÎCCJ. Au fost pur şi simplu smulse, decojite, acoperite, îngropate. E şi ăsta un răspuns. În fine, dacă te adresezi fanilor, atunci e foarte probabil să recepţionezi un cor de proteste bine condimentate. Şi aici e necazul. Armata e în război cu Becali, care a reuşit cea mai ironică prestidigitaţie financiară: a luat Steaua cu banii făcuţi din terenurile cedate chiar de Armată. Becali are un SRL. Iar suporterii nu mai au nimic, decît nervi. Steaua, deci, nu mai există ca identitate, de altfel, nu mai exista de mult aşa cum o percep cei care au construit-o. Sportul pierde, lent, chinuitor, un brand, pe măsură ce steaua în opt colţuri, pe stema rotundă, înlocuieşte sigla istorică. Echipa va continua bine-mersi, Armata va continua să tacă, fanii vor trăi ca nişte orfani cu amintirea unei Atlantide, chiar dacă vor mai veni sau nu la meciuri. În acest moment, Steaua e ca un om căzut dintr-o căruţă în arşiţă şi de care n-are voie să se atingă nimeni. Bucuraţi-vă de supliciu!