Un sport la Răsărit

Ibrahimovici e extraterestru?  

E doar un băiat cu o copilărie complicată. Un tip care a reuşit de unul singur şi care de atunci plăteşte poliţe umanităţii întregi care pare că nu-l venerează îndeajuns. Pînă la un punct a fost simpatic, cu toate vorbele de genul „Sînt Nordul şi Sudul, sînt Estul şi Vestul, sînt Zlatan Ibrahimovici“. OK, funny. Am crezut că e doar marketing. După care s-a insinuat bănuiala, consolidată în timp, că tipul chiar se crede bunul Dumnezeu, varianta kitsch. Ceea ce ar putea fi benign şi chiar tratabil dacă n-ar fi vorba despre un multimilionar cu un fan-club planetar şi care are mijloacele să se bage în seamă în stil de mare cocalar. Suedezul, de teamă ca lumea să nu creadă că e doar un fotbalist foarte bun, se străduieşte să inventeze evenimente conflictuale astfel încît să rezulte ideea că el e un exemplar unicat căruia, în virtutea talentului, trebuie să i se permită orice. De exemplu, să zică despre Franţa că e o ţară de rahat pentru că nu i-a plăcut lui de un arbitru. Există mai multe veşti proaste pentru Ibra. Nu, nu e unic. Mardeiaşi de cartier ajunşi vedete mondiale care mai apoi o dau de gard şi sfîrşesc rău s-au mai văzut. Şi nu, nu e un extraterestru. E doar un tip care n-a fost iubit îndeajuns la vremea lui. Putem avea toată compasiunea pentru el, dar numai dacă se dă un pic jos de pe noi.