Un sport la Răsărit

Care e problema Simonei?  

Mă temeam de întrebarea asta. Astăzi sîntem toţi specialişti în problema Simonei, aşa cum ea s-a specializat în a ignora criticile noastre. Dar trebuie să răspund ceva… Problema Simonei e că nu există mai multe Simone. Şi Simoni. Dacă ar exista ne-ar fi mai uşor şi nouă, şi ei. Noi nu ne-am încrîncena atît pe performanţele, progresia sau regresia în clasament, gesturile, răbufnirile sau concedierile de antrenor ale jucătoarei. Am fi scutiţi de stresul de a avea un singur om care să ne reprezinte în parlamentul planetar al vedetelor sportului, persoană de care să depindă confortul nostru psihic şi patriotic. Iar ea nu ar resimţi fiecare părere ca pe un atentat la viaţa privată, ar învăţa să nu mai spună că motivaţia ei se numeşte România pentru ca imediat să declare că nu are de dat socoteală nimănui şi poate ar afla că, dacă tot nu citeşti presa, nu trebuie să laşi să ţi se picure în urechi relatări la gura a doua sau treia despre ceea ce se scrie. Cred că încă nu ne-am maturizat nici noi, nici ea. Ne luptăm pe un podium fragil. Am un prieten fost olimpic care a făcut bani mulţi într-o altă ţară, apoi a revenit pentru a antrena pe timpul şi finanţele lui alte generaţii de copii dăruiţi. Ce legătură cu noi şi cu Halep? Să facem în aşa fel încît să nu mai ajungem cu cuţitele pe masă pentru o bucăţică de performanţă. Halep nu e sfîrşitul lumii. Dar, dacă sîntem deştepţi cu toţii, ar putea fi o piatră de început.