Un sport la Răsărit

Care-i secretul lui Chris Froome?  

Secretul lui Froome e, cred, secretul echipei sale, Sky. O să mă întrebaţi atunci care e secretul echipei Sky. În cazul ăsta e simplu: nu ştiu. Dar îmi pot imagina. Cu toţii ne putem imagina. Sky este o imensă televiziune al cărei scop este, firesc, să atragă cît mai multe priviri. Sky n-a venit în ciclism, la fel ca Astana, la fel ca Tinkoff, ca să fie la număr. A venit să bată tot, astfel încît telespectatorii britanici să fie fericiţi. Şi aşa s-a întîmplat. Întotdeauna sînt impresionat de această capacitate de a programa performanţa umană cu precizia unui ceas atomic. Dar Sky nu e doar Sky. Sky e şi Marea Britanie. E un proiect naţional care implică multe, de la o inimă care bate extraterestru pe Ventoux pînă la recordul orei sau aur, mult aur în probele de pistă ale Jocurilor Olimpice. Deci e o miză naţională. Întotdeauna sînt emoţionat de mizele naţionale, de imn şi tot restul. În fine, tot restul nu e vizibil. Să nu uităm: Sky şi-a făcut proiectul de ciclism într-o epocă în care Armstrong era un gigant care călărea globul pămîntesc. Armstrong era norma. Norma admiraţiei la suprafaţă şi norma dopajului pe dedesubt. Ei au venit la o petrecere în care masa era pusă cu seringi în loc de tacîmuri. Iar carnea era făcută cu mult sînge. Şi uite aşa privind lucrurile şi viaţa, mi se pare că secretul lui Froome – în afară, evident, de tonele de transpiraţie şi miile de ore de pedalat inclusiv printre lei în Africa de Sud, ţara în care a crescut – poartă numele acela cu consonanţe franţuzeşti, care începe cu Poli... Şi nu, nu se termină cu Timişoara.