Un sport la Răsărit

Cine e pe primul loc şi nu are bani deloc?  

Dar cine e pe locul doi şi avea turme de oi? Şi cine e pe locul trei, dar cupele nu-s de ei? Da, românul s-a născut poet. Iar fotbalistul s-a născut Moët. Din ciclul strigării „Să vină banii, să vină banii, să vină banii la băăieeţi!“, copiii Astrei, aproape neînvinşi şi tehnic nemîncaţi, au zis să mai confirme un proverb. Ăla cu hazul de necaz. Aşa că au inventat în vestiar, după victoria cu Chiajna, întrebarea cîntată care provoacă aceste rînduri. Oamenii „se rîd“. Ce mai pot face? Dacă n-ar fi pe primul loc, probabil că şi-ar depune instantaneu memoriile ca să devină liberi de contract. Numai că acum formează o gaşcă învingătoare, căreia probabil că i se pare nostim să continue să cîştige meciuri pe burta goală. Probabil că vor să stabilească vreun record. Şi, pînă la urmă, memoria din astfel de păţanii e construită (dar nu şi pîinea cea de toate zilele). De ce se întîmplă aşa? Patronul acestei echipe, pe vremuri branduit „cel mai bogat român“, acum parcat un pic într-un loc umbros, a ales să plătească după chef datoriile. Ştiu, e un sport naţional, numai că, practicat în afara graniţelor, poate produce necazuri recurente. Străinii, ce-i drept, nici nu prea au simţul umorului… Ameninţată într-o vreme cu retrogradarea, acum cu banii de la UEFA puşi pe hold, echipa lui Ioan Niculae bate adversarii şi şaua ca să priceapă calul. În fine, în cazul ăsta elefantul. Pînă cînd? Pentru limitele suportabilităţii naţionale, cercetaţi Mioriţa.