Un pic de ipocrizie româno-europeană

27 februarie 2013   PE CE LUME TRĂIM

Vizita premierului Ponta la Paris a marcat începutul unui dezgheţ european, pentru un guvern pus pe coji de nucă de partenerii săi, după evenimentele politice din vară. Iar aceasta este o veste bună. Izolarea şi pedepsirea nu-i folosesc României, nici chiar României care nu a votat USL.

Dar dincolo de vestea bună, este de remarcat valsul lent al ipocriziei, în care s-au prins deopotrivă Bucureştiul şi Parisul.

„Am constatat că anumite situaţii cu populaţia romă pot pune probleme de convieţuire cu francezii. Franţa trebuie să înainteze Comisiei Europene propuneri în acest sens, pentru incluziunea romilor în propria lor ţară, România“, a spus premierul francez Jean-Marc Ayrault, în cursul întrevederii. La care omologul său român a venit cu un răspuns de-a dreptul năucitor: romii vor fi integraţi în România, urmînd a fi angajaţi în fabrici!

Dublă ipocrizie. Pe de o parte, Parisul îşi imaginează că Bucureştiul ar putea face ceva pentru a stăvili elanul emigraţionist al membrilor unei anumite minorităţi. Nu. Nu poate. În afară, probabil, de impunerea unor bariere discriminatorii, lucru de neconceput în Europa secolului XXI. Şi pe care Franţa, ţara Drepturilor Omului, le-ar sancţiona imediat, şi pe bună dreptate. De altfel, nici trimiterea familiilor rome acasă contra a cîteva sute de euro, pe seama statului francez, nu s-a dovedit o soluţie reală, ci doar o iluzie ce a ţinut un timp.

De partea cealaltă, premierul Victor Ponta vinde şi el iluzii. Ar trebui să credem că în laboratoarele Guvernului de la Bucureşti ar exista un plan genial pentru dezvoltarea industrială a României. Să nu fim naivi. Aşa ceva nu a existat şi nici nu există.

Ipocrizia continuă şi în relaţia cu Marea Britanie, o relaţie pusă serios la încercare de campania tabloidelor, dar şi de afirmaţiile unor politicieni privind ameninţarea „hoardelor“ de români şi bulgari care ar urma să asalteze Insula, imediat după ultima secundă a acestui an. În paranteză fie spus, există încă sute de locuri libere la zborurile dintre Bucureşti spre Londra, în perioada Revelionului. Puteţi verifica pe Internet. „Hoardele“ nu le-au ocupat încă pe toate – sau poate britanicii devoratori de presă tabloidă îşi imaginează că vom veni peste ei cu căruţele trase de cai.

Premierul Ponta a dat un răspuns acestor temeri în prestigiosul The Times. Şi bine a făcut. Sîntem parteneri egali în proiectul păcii şi dezvoltării numit Uniunea Europeană. Nu am intrat aici pentru a cerşi. Cel puţin două milioane dintre ai noştri lucrează acum în statele membre ale Uniunii, mulţi pe poziţii inferioare calificării lor, adesea acceptînd muncile cele mai grele şi mai prost plătite, în numeroase cazuri la marginea legii. „Hoardele“ acestea invizibile produc bunăstare acolo unde lucrează. Vizibile sînt însă zecile de mii de conaţionali care încalcă legile şi fac plinul cu combustibil în rezervoarele populiştilor.

Dar cel puţin o parte din răspunsul premierului Ponta pentru The Times descumpăneşte. Şeful Guvernului român îi asigură pe britanici că românii nu vor invada Insula după 1 ianuarie 2014, întrucît „vor fi foarte ocupaţi cu dezvoltarea ţării lor“. Aşa să fie? În această privinţă, perspectivele sînt mai degrabă sumbre. Se aşteaptă aproximativ 7000 de şomeri în plus, numai dinspre Oltchim şi combinatele metalurgice vîndute pe nimic, de către compania rusească Mechel, unei obscure firme de apartament, cu acţionari tot ruşi. Aproximativ 25.000 de companii, mai mari sau mai mici, au intrat în insolvenţă, în 2012 – număr record. În plus, am înregistrat un record negativ, în 2012, în privinţa investiţiilor străine directe. Acestea au ajuns la 1,6 miliarde de euro, faţă de 1,8 miliarde de euro în 2011.

Din ambiţiosul plan de dezvoltare a agriculturii, fermierii s-au ales, deocamdată, doar cu un nou impozit. Iar perspectivele de creştere economică pe 2013 sînt anemice. Şi atunci, de unde dezvoltare? Adevărat este că lipsa perspectivelor interne nu-i va alunga pe foarte mulţi români. Dintre cei dornici să plece, cei mai mulţi sînt deja în vestul Europei, iar şansele găsirii de locuri de muncă pentru noii veniţi sînt acum mult mai mici faţă de perioada de dinaintea crizei. Iar românii sînt suficient de inteligenţi ca să înţeleagă acest lucru – guvernanţii ar trebui, la rîndul lor, să ştie că presiunea publică în direcţia relansării economice şi a obţinerii de beneficii sociale va creşte în următorii ani.

Desigur, nici liderii politici francezi şi britanici nu sînt nişte naivi. Ei dau tot atîtea cepe degerate pe promisiunile Bucureştiului de relansare economică, precum dăm şi noi, aici, în România. În plus, ştiu şi ei foarte bine că integrarea romilor, de exemplu, este o temă extrem de complicată, din punct de vedere economic, social şi cultural. România nu a reuşit să o rezolve de mai bine de un secol şi jumătate, indiferent de tipul de regim. Şi este evident că nu are cum să o rezolve pe parcursul unui mandat guvernamental.

Dar politicienii ştiu la fel de bine că promisiuni de tipul celor lansate în valsul ipocriziei sună bine în urechile cetăţenilor francezi şi britanici, poate şi pentru unii români.

Francezii, cel puţin, pot fi „mulţumiţi“. La presiunea guvernului de la Paris, Bucureştiul se pune pe treabă şi îşi va ţine romii acasă. Bineînţeles, acest lucru nu se va întîmpla. Prilej pentru aceste două guverne, sau pentru cele care le vor urma, să se lanseze în noi angajamente. În definitiv, acestea nu costă nimic.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

Mai multe