Un Parlament mai interesant

Ani de zile, dacă aveai de scris de la sau despre Bruxelles, aveai de povestit chestiuni ale Comisiei, tehnice şi oribil de greu de tradus pe înţelesul publicului, sau puteai să te înghesui la porţile Consiliului, sperînd într-o declaraţie de 20 de secunde a vreunui şef de stat, laolaltă cu alţi 80-100 de jurnalişti. Apoi, aveai de făcut o ştire interesantă despre UE. Grea misie, complicată viaţă!

Numai că, încet-încet, Parlamentul European şi-a cîştigat muşchi şi influenţă, astfel încît a început să devină din ce în ce mai interesant. De exemplu, recentele dezbateri televizate de la Bruxelles. Una dintre teme a fost integrarea pieţei energetice la nivel comunitar. Pînă acum, ar fi fost strict competenţa Comisiei. De acum, se vorbeşte deschis, în termeni polemici, pe înţelesul tuturor şi, pare-se, pe linia unui interes european general, dincolo de evidentele diferenţe de viziune naţională. Altfel zis, este urmărită tranziţia de la 28 de pieţe diferite la o zonă energetică europeană, comună. Asta presupune interconectarea reţelelor de gaz şi electricitate, crearea unei burse şi a unei autorităţi comune de reglementare. Dar asta mai înseamnă încă un transfer de suveranitate dinspre capitale înspre Comisie. Pas pe care multe dintre statele membre nu prea sînt dispuse să îl facă prea uşor.

O piaţă comună pentru energie a devenit necesară mai ales după invazia Crimeei. Care a adus la lumină (a cîta oară?) problema veche a lipsei de coerenţă a Uniunii în materie de politică externă şi de apărare. Bugetele armatelor naţionale au fost mai mult sau mai puţin neglijate, considerîndu-se că fratele mai mare, american, de peste Ocean, va avea el grijă şi de noi, europenii, la o adică. În fond, pentru nişte bombardamente bine ţintite pe undeva prin Orientul Mijlociu, urmate de deplasarea unor batalioane de „menţinere a păcii“ pe teren,  era mai comod (şi ieftin) să îi laşi pe US Marine Corps să îşi facă treaba şi tu să îi susţii de la distanţă, fără a risca vieţile propriilor soldaţi. Tare mă tem că recentele mişcări ale lui Putin vor obliga la extinderea bugetelor dedicate apărării, dar şi la o mai bună coordonare între investiţiile naţionale din domeniu. Ceea ce înseamnă alt transfer din suveranitatea naţională spre un organism comunitar.

Această mişcare nu s-a petrecut pînă acum pentru că aveam pe cap criza economică şi orice cheltuieli pe armament, în dauna celor dedicate sistemelor de protecţie socială, ar fi fost dramatic de nepopulare. De aceea, trei dintre cei patru piloni ai Strategiei Comune pînă în 2020 sînt de resortul ministerelor muncii şi protecţiei sociale ale statele membre. Principiul solidarităţii, temei al celor mai multe politici UE, s-a înţeles aproape exclusiv prin prisma luptei împotriva sărăciei şi a reducerii decalajelor Nord – Sud. României i-a (cam) convenit, ţara fiind printre cele mai sărace state membre şi avînd de cîştigat sume importante pentru coeziune sau dezvoltare regională. Tare mă tem că va fi necesară o realocare bugetară şi o redesenare a Strategiei 2020, aducerea ei la zi. Aş zice că există şi premisele procedurale. Noua Strategie Industrială a Europei, propusă de comisarul Tajani, are prevăzute ca priorităţi cercetarea tehnologică avansată şi creşterea capacităţilor de producţie în domeniul „industriei de menţinere a păcii“. Este de aşteptat să fie încurajate proiectele complexe, derulate de mai multe state membre, în cooperare, cu finanţare parţială de la bugetul comun. Există mai multe precedente (Eurocopter, Eurofighter ş.a.m.d.), există experienţă acumulată, cred că va urma un impuls suplimentar în viitorul destul de apropiat. Aşa că vom vorbi de o mai mare integrare şi în domeniul industriei de armament (creator, altminteri, de locuri de muncă şi dezvoltare tehnologică). Alt transfer parţial de suveranitate dinspre capitale spre Bruxelles.

Piaţă comună a energiei pentru că… Putin, pentru că… deficit de apărare, pentru că… a fost criză economică, pentru că… avem nevoie de o nouă strategie industrială şi de dezvoltare. Toate fi-vor dezbătute în Parlamentul European. Vă zic eu: a devenit o instituţie al naibii de interesantă!

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.