Un miting mare

Să facem un miting. Unul mare de tot, pentru a cere iertare celor peste 2.500.000 de români care au plecat din țară pentru perioade mai lungi de un an. Pentru ei nu s-a putut crea o societate capabilă să le ofere locuri de muncă, salarii decente sau o locuință care să fi depășit Evul Mediu tîrziu. 12 procente din întreaga populație a țării merită un miting. S-au făcut adunări publice pentru mult mai puțin. Milioanele astea de oameni merită măcar amintiți în acest loc în care unii nu se vor mai întoarce niciodată. Vor crește copii spanioli, italieni sau englezi cu realizările cărora au să se laude urmașii noștri și ai domnului Liviu Dragnea pentru simplul motiv că numele acelor oameni va avea o oarecare rezonanță românească.

Să mai facem un miting. Unul pentru educație. O să avem afișe cu citate tragic-amuzante din premierul României. O să protestăm împotriva doctoratelor plagiate, a academiilor de securiști și a securiștilor academicieni. Vom chema la mitingul ăsta toți profesorii cărora le cerem să educe copiii pentru o lume pe care ei înșiși nu o mai înțeleg. Nu știu dacă se vor aduna un milion de oameni, dar măcar cîțiva părinți furioși tot vor veni.

Am putea organiza un miting pentru medicamente lipsă. Ar putea fi numit „Adunarea pentru Prelungirea Vieții“. Am putea chema acolo toate familiile care nu își găsesc odihna umblînd năuce din farmacie în farmacie. Chiar și familiile care nu mai au motive să facă asta. Și pe toți pasagerii curselor de Viena împreună cu farmaciștii din acel oraș. Ar striga cu toții împotriva cinismului. Ar organiza o procesiune purtînd pancarte cu mutrele tuturor miniștrilor Sănătății însoțite de extrase din comunicatele privind frauda de la CNAS. Am organiza și un uriaș festival al medicamentului lipsă. Cu mici afișe la tarabe: „Donez cutie cu medicamente pentru cancer. Neîncepută“.

Am putea organiza și cîteva mari mitinguri regionale. La Iași, un mare miting al moldovenilor exasperați. Acolo s-ar cere o dată pentru totdeauna nenorocita aia de autostradă din lipsei căreia Moldova se îndreaptă tot mai mult spre est în loc de vest. La Cluj s-ar putea face un mare miting împotriva Bucureștiului. Nu, nu a orașului, ci a tembelilor care mai agită din cînd în cînd prin televizoare fantoma naționalismului. În secuime s-ar putea protesta împotriva pesedizării jenante a UDMR. La Timișoara s-ar putea face un mare miting împotriva bărbaților care își vopsesc părul și scriu cu majuscule pe Facebook. În Oltenia s-ar organiza un protest masiv împotriva perfectului compus.

În București am putea încerca un miting al tăcerii și prăbușirii. În amintirea orașului care dispare sub ochii noștri în smog, nepăsare și prostie. În așteptarea dezastrului care va veni.

Să facem un miting mare. Unul mare de tot, la care să ne mărturisim neputința, să ne ascundem cinismul nostru mic, dar eficient, și incapacitatea de a vedea oamenii din cauza mulțimii. Am putea să ne adunăm cu toții la un loc și să observăm că avem totuși lucruri în comun. Mai mult decît pașapoartele astea care cer încă vize, mai mult decît conducătorii ăștia care încă mai au tupeul să ceară respect.

Am putea chiar să îi ascultăm dorința lui Liviu Dragnea și să încercăm un miting pentru familie. Pentru toate familiile monoparentale. Și pentru cele nucleare. Și pentru toate celelalte familii, indiferent din cine sînt compuse și ce fel de iubire le-a făcut posibile. Nu doar pentru familia aceea inexistentă din punctajele pe care i le construiesc consultanții liderului PSD. Un miting pentru amante, foste neveste și, cum spune domnul Ponta, actuale membre în consiliile de administrație ale companiilor de stat. Ei bine, de-abia acel miting ar fi cu adevărat relevant. Un miting al familiilor pesediste care nu s-au întemeiat niciodată, dar ce frumos ar fi fost. S-ar numi „Miting împotriva abandonării amantei“, dar asta e doar o variantă.

E pentru prima oară cînd simt o oarecare simpatie pentru Coaliția pentru Familie. Cele trei milioane de semnături pe care le-au strîns în încercarea de a obține modificarea Constituției au atras atenția mașinăriei aceleia care transformă orice subiect serios în rumeguș demagogic. A înțeles repede dl Dragnea că numărul acela de semnături e comparabil cu numărul voturilor pentru PSD, dar nu se intersectează întotdeauna.

Piratul care conduce PSD a mai înțeles ceva. Și anume că subiectul va ocupa multe dezbateri publice. Oameni care alt­minteri ar fi fost atenți la ce se întîmplă cu Justiția sau cu economia își vor ocupa acum timpul cu discuții despre definiția familiei, căsătorie și stil de viață.

În fine, ar mai fi necesar un miting. Unul de solidaritate cu toți oamenii ăia suiți în autobuze și duși la vot, la mitingurile dlui Dragnea sau la tăierile de panglică organizate de cîte un baronet local. Oamenii aceia care se mulțumesc cu puțin, de teamă să nu piardă totul. Oameni care își amorțesc spiritul critic și se fac că nu văd ridicolul. Ei ar merita, măcar o dată, un miting despre ei, nu cu ei.

Acum 30 de ani, în România încă se mai organizau mitinguri mari la ordinul unui politican. Mari de tot, cu mulți participanți. Ordonați, cuminți. După o vreme, participanții au decis că s-a întrecut măsura și au organizat ei înșiși un miting mare. La final, cel care îi chema la ordine a pierdut totul. Ceilalți însă mai sînt aici. Și ei, și familiile lor. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.