Un Excel pentru Juncker

Aţi auzit: Farage şi Marine Le Pen (vîrfurile de lance ale eurosceptismului instituţional din Parlamentul European) vor să îl treacă pe domnul Juncker (preşedintele Comisiei Europene) printr-o moţiune de cenzură. Motivul: dezvăluirile numite plastic „LUX Leaks“. Adică rezultatul unei anchete jurnalistice de amploare (80 de ziarişti din 26 de ţări, membri ai ICIJ – International Consortium for Investigative Journalism), care dovedeşte că, în timpul mandatului de prim-ministru al dlui Juncker, Luxemburgul atrăgea bani de la corporaţii internaţionale, cam ca un adevărat paradis fiscal. Schema este relativ simplă şi de ea au beneficiat cam 350 de corporaţii de prin toată lumea. Nume mari, mă înţelegi, monşer: ambele Cola (Pepsi şi Coca), Apple, EON, Gazprom, BNP Paribas, Unicredit, Glaxo, Volkswagen, Louis Vuitton… şi mulţi, mulţi alţii… Lista de firme dovedeşte un perfect ecumenism transnaţional în ceea ce priveşte practicarea singurului sport cu adevărat universal: evaziunea fiscală (prin comparaţie, fotbalul e un moft). 

Mecanismul era relativ simplu: compania din ţara X deschidea o firmă în Luxemburg, pe care o împrumuta cu… – să zicem – un miliard de euro, fără dobîndă. Apoi, deschidea o altă firmă în ţara de origine, care împrumuta la rîndul său acelaşi miliard, dar cu dobîndă, de la proaspăta companie luxemburgheză (aceiaşi bani). Această dobîndă era nesupusă impozitării, şi în ţara de origine, şi în Luxemburg, conform legislaţiilor în funcţiune. Altfel spus, scăpai de impozitarea a 20-30 % din orice sumă care, fără schema LUX, ar fi fost trimişi la bugetele de stat. Pare-se că dl Juncker ar fi fost direct implicat în atragerea de noi „clienţi“ pentru sistemul LUX. 

Zavera de la Bruxelles nu va duce la „picarea“ Comisiei, deoarece domnul Juncker are sprijin politic serios, iar Farage şi Le Pen doresc mai degrabă expunere mediatică, decît un rezultat concret. De aceea, voi aprecia munca jurnaliştilor de investigaţie care au făcut posibilă întreaga dezbatere. Ei sînt membri ai unei reţele mondiale de organizaţii media şi ziarişti freelance. Avem şi români acolo. Cel mai vechi dintre ei este Ştefan Cândea. Nu prea aţi auzit de el. Nu scrie în media mainstream. Nu e invitat decît prea rar pe la cele „patru televiziuni de ştiri care contează“. Este, în schimb, coautor la multe anchete jurnalistice transnaţionale, laureat al mai multor premii de profil. Om serios. Nu are loc la nici o publicaţie. Este şi el freelancer, adică lucrează la bucată, pentru cine se nimereşte. Pe vremuri, am fost şi eu în reţea. Am învăţat ce e acela Excel (singurul produs Microsoft

excepţional) şi cît de important este pentru un jurnalist care are timp, competenţă şi bun-simţ. Practic, iei datele brute din statistici şi de la autorităţi, şi le poţi prelucra în folosul articolului scris întru utilitate publică. Pe lîngă Excel, mai există Access sau SPSS (pentru iniţiaţi). Am fost doar cîţiva români şcoliţi în atari tehnici. Ştefan Cândea era unul. Liviu Avram a fost altul. El a reuşit, cu un simplu Excel şi cu trei telefoane pe la Registrul Comerţului, să o demită pe Hildegard Puwak, pe vremea atotputernicului Guvern Năstase. Nu a fost nevoie de DNA sau de informaţii „pe surse“. Zilele astea, Liviu îmi zicea că a ajuns „un nenorocit de birocrat de presă“ şi că îşi aminteşte acele vremuri cam ca despre „puşca şi cureaua latăăăăă“. El este salariat la un trust. Preţul plătit a fost nasol: nu mai e jurnalist de investigaţie. 

Nici prin alte ţări nu e altfel. Nici un trust nu îşi permite să ţină pe statul de plată un om care să muncească opt-zece luni pentru un articol. De acord, acel articol îţi poate aduce un Pulitzer sau demisia unui premier. Dar pentru trust, este mult prea scump. Cam toate legendele jurnalismului global pe care le-am cunoscut trăiesc din conferinţe şi cursuri. Nu sînt angajaţi pe nicăieri ca ziarişti, cu carte de muncă. Nişte unii fără căpătîi. Ăştia sînt periculoşi. Cu angajaţii la gazetă te mai înţelegi, şi pe-aici, şi pe-aiurea. Ciudat este că nici măcar un tip uns cu toate alifiile politice ivropeneşti, ca dl Juncker, nu ştia o atare informaţie simplă. Aia e! Nu le are cu Excel-ul… 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.