Un dictator european
Ca şi cum valul schimbărilor din Europa anilor 1989-1991 şi-ar fi epuizat energia la graniţa Republicii Belarus, această ţară cu peste zece milioane de locuitori, independentă şi suverană din 1990, îşi continuă, netulburată de sancţiunile Statelor Unite şi ale Uniunii Europene, o existenţă postsovietică incomodă chiar şi pentru preşedintele rus. Preşedintele Lukaşenko a învăţat de la vecinii săi lecţia: pentru a-şi consolida şi prelungi puterea, opoziţia trebuie nimicită la cea mai modestă şi neînsemnată mişcare. În 2005, Mikalay Statkevich, fost ofiţer în Armata Roşie, eventual contracandidat la preşedinţie, a fost condamnat la doi ani şi jumătate de muncă silnică pentru "tulburarea ordinii publice". El a organizat o manifestaţie neautorizată cu care a izbutit să întîrzie cu 20 de minute sosirea unui autobuz de legătură între un cartier mărginaş şi centrul capitalei Minsk. În iulie 2006, Alexandr Kozulin, fost rector al Universităţii din Minsk, demis în 2003, a fost condamnat să-şi petreacă următorii cinci ani şi jumătate într-o colonie penitenciară pentru că a organizat manifestaţii care contestau corectitudinea realegerii lui Lukaşenko, în martie 2006 (a obţinut din primul tur 83% din voturile exprimate). Regimul Lukaşenko îşi înlătură opoziţia înainte ca persoanele care vorbesc în numele ei să apuce să devină cunoscute pe plan naţional sau să dea veşti despre existenţa lor organismelor internaţionale de apărare a drepturilor omului. "Represiunea pedepseşte intenţiile şi se abate asupra studenţilor înainte de sesiunea de examene, iar în provincie salariaţii se trezesc şomeri de pe o zi pe alta" - spune Inna Kuley, preşedinta Comitetului de susţinere a victimelor represiunii (Le Monde, 11 august 2007). Pe lista ei figurează numele a 400 de studenţi exmatriculaţi. La mijlocul lunii iulie, a fost demis şeful KGB, Stsyapan Sukharenka, ceea ce ar putea să indice conflicte la vîrful puterii: "Puterea este atît de opacă încît nu se poate şti precis ce semnificaţie are evenimentul", spune un diplomat european. "Puterea a înţeles că etalarea forţei din anii â90, cînd au dispărut oameni politici şi jurnalişti, nu e în interesul ei. Sigur pe sine şi pe felul cum stăpîneşte ţara, Lukaşenko foloseşte acum o presiune constantă." ( M. B. )