Toate's vechi...

…şi nouă toate. Aşa îmi venea să zic de cîte ori auzeam dezbateri (relativ anemice) pe tema înfiinţării noului/vechiului Minister al Afacerilor Europene. Instituţia este dorită şi detestată, simultan, în cercurile administrative româneşti. (Re)înfiinţarea sa a stîrnit puţine valuri. Ar fi meritat mai multă dezbatere publică, dar asta-i România, avem alte urgenţe în agenda editorială. De ce nu a stîrnit mai multă zaveră în grupul „atent-privitorilor-la-banul-public“ (dacă-i vorba de Băsescu)? De ce a trecut relativ neobservat? În opinia mea, motivele sînt două: persoana ministrului şi specificul ministerului. Leonard Orban nu e vreun monden. Nu are pantofi de trei mii de euro sau poşetuţe de încă două mii. Nu este sexy de nici un fel. Are un look serios, chiar trist şi preocupat, iar afecţiunea de spate care îl chinuie de ani buni îi dă un aer şi mai dramatic. Nu e glamour. Nu a lipit afişe în campania electorală. Dimpotrivă, în acea perioadă, presta serios, dramatic şi preocupat, pe funcţia de comisar european. Cum să te iei de omul ăsta, ce subiect să îi pui în spinare? Păi, dacă nu e glamour, monden, sexy, lasă-l în pace, nu e subiect de presă (remarcabilă excepţie – PRO TV). Aaa, că munca sa, în stil dramatic, serios şi preocupat poate să ducă la modernizarea administraţiei româneşti şi la sincronizarea ei cu restul preocupărilor Uniunii Europene (ceea ce poate fi al naibii de rău, sîntem de acord), asta nu e interesant. Nu are amantă? Pas. Nu conduce maşini de raliu? Plicticos. Nu bea cot la cot cu ai săi colaboratori, în cîrciumi rezervate pretenţios-protocolar? Nu avem ce scrie. Colac peste pupăză, săracul om ştie ce sînt alea Infringement, COREPER, POS DRU şi alte drăcii inventate la Bruxelles. Noi, presa, ne pricepem mai bine la divorţul Columbenilor. 

Acest minister era necesar, întru ciuda tuturor externiştilor (de bună-credinţă, nu neg) care, de mai bine de un deceniu, sapă vîrtos, indiferent de culoarea politică, împotriva construcţiei unui asemenea edificiu. Conform părerii oricărui „vieţaş“ al MAE, subaltern al lui Severin, Cioroianu sau Baconschi, de trebile europene trebuie să se ocupe oamenii serioşi, diplomaţii din externe. Aşa e în toate ţările vechi, fondatoare ale Uniunii Europene. Au dreptate. Numai că, de la fondare pînă acum, trebile Ioropei au devenit, treptat, afaceri interne, nu externe, pentru orice stat membru. Cota de lapte care primeşte subvenţie este problema Ministerului Agriculturii, nu a celui de Externe. Numărul de ore pe care un camionagiu le petrece la volan, zilnic, nu poate fi treaba Excelenţei Sale, domnul Ambasador X, ci a unui oarecare secretar de stat de la Transporturi. Iar faimosul tarif de roaming nu este subiect de politică externă. Sincer, îmi pare mai mult treaba celor de la Ministerul Comunicaţiilor, cei care au de-a face, zilnic, cu cei trei mari operatori de pe piaţa românească. 

Doar trei exemple am dat şi a trebuit să enumăr tot atîtea ministere direct implicate. Fie vorba între noi, oricare ar fi speţa europeană, ar trebui să enumăr între două şi cinci ministere direct şi indirect implicate. Aici este marea provocare pentru Leonard Orban. Să pună la un loc, întru împreună-lucrare, în ciuda geloziilor şi „săpăturilor“ interministeriale, organizaţii guvernamentale diferite. Un singur alt guvern românesc a mai reuşit atare performanţă – cel condus de Adrian Năstase. Pe atunci, disciplina era de fier, nimeni nu mişca în front. De obiectivul aderării la Uniunea Europeana depindea soarta politică a PSD-ului (mă rog, aşa părea). Rolul coordonatorului era deţinut de universitarul clujean Vasile Puşcaş. Puţini colegi de executiv îndrăzneau să-i crîcnească. După aderare, a urmat relaxarea totală (ca în toate noile state membre, de altfel). Cred că Mitică Dragomir ar fi fost ascultat într-o şedinţă de guvern cu mai multă atenţie decît Adrian Ciocănea. 

PDL-ului i-au trebuit trei ani de guvernare pentru a ajunge la concluzia că are nevoie de altceva decît de un fost lipitor de afişe (adică, de un profesionist), dacă doreşte să mişte ceva pe frontul european. Cînd va beneficia şi de o oarecare continuitate administrativă, Leonard Orban va avea o şansă. Mică.  

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.