Televiziunea şi societatea angelică

"ŤDevenim un popor de sălbatici şi de nesimţiţi», a constatat mitropolitul Bartolomeu Anania. La Nicula, în predica despre teme sociale cu care ne-a obişnuit de Sfînta Marie, IPS Bartolomeu a identificat Ťunul dintre agenţii cei mai puternici ai acestei poluări spirituale», televiziunea. ŤAdevărata datorie a CNA» este să urmărească Ťcrima lentă şi bine studiată de a distruge conştiinţa şi personalitatea omului». Desigur, televiziunea contribuie cel mai vizibil la poluarea de care vorbeşte mitropolitul, dar nu e singura responsabilă de batjocorirea demnităţii umane şi coruperea spirituală. Unele reviste, ziare, emisiuni de radio sînt la fel de insidioase sau agresive. Apoi, calificativul de Ťagent» acordat televiziunii implică şi o conspiraţie, ceea ce e hazardat. În cazul României, nu avem de-a face cu o societate angelică, ce a fost coruptă după 1989 de televiziune sau de prea multă libertate. Mai degrabă, televiziunea se mărgineşte încă să oglindească, uneori deformat, starea de spirit a societăţii. Speculează comercial derapajele existente, le poate întreţine şi amplifica, dar nu este la originea răului, nu are, cel puţin pentru moment, puterea şi ambiţia de a modela societatea românească. Boala este a întregii noastre societăţi, care produce şi consumă Ťviolenţa, vulgaritatea şi pornografia» acuzate de IPS Bartolomeu. Şi e aceeaşi societate care, în cercetările sociologice, apare drept creştină. Or, adevărata problemă ţine de măsura în care credinţa noastră şi viaţa noastră se suprapun, măsura în care sîntem creştini în timpul săptămînii, şi acasă în faţa televizorului, şi la serviciu, nu doar la biserică, duminica sau de marile sărbători. Ar fi o iluzie şi o eroare să crezi că un stat democratic poate rezolva problema descrisă, prin mijloace miliţieneşti. Nu au reuşit-o nici dictaturile comuniste, nici măcar talibanii, cu al lor Ťminister pentru promovarea virtuţii şi combaterea viciului». În schimb, este misiunea primordială a Bisericii de a ne educa în spiritul adevăratei libertăţi. Dacă ar fi bine zidiţi spiritual şi moral, românii, fie ei jurnalişti sau consumatori de media, nu s-ar lăsa înrobiţi de vreun Ťagent» şi, mai ales, nu ar alimenta motorul Ťviolenţei, vulgarităţii şi pornografiei». În această ţară, televiziunea nu este o armată de ocupaţie, iar telespectatorii nu sînt victimele inocente ale opresiunii. În România, televiziunea nu e nici măcar o instituţie ostilă Bisericii. Majoritatea covîrşitoare a jurnaliştilor care realizează emisiunile incriminate pe drept cuvînt de IPS Bartolomeu şi a publicului care le asigură ratingul se declară creştin-ortodoxă." (Gelu Trandafir, România liberă, 20 august) ( C. G. )