Telegrafice
● „Democrații se tem că Joe Biden va fi suficient de sănătos în 2024 cît să candideze din nou la președinție.” Gluma asta, publicată în The Onion, ascunde o îngrijorare reală în interiorul Partidului Democrat. Cu cîteva luni înainte de alegerile parlamentare din toamnă, președintele Biden are o cotă de popularitate mai slabă decît a predecesorului său în același punct al mandatului. Ba chiar Biden marchează un fel record negativ, cu cele mai mici numere în dreptul numelui său dintre toți președinții americani de după al doilea război mondial.
Speculațiile că Biden va ocupa locul de la Casa Albă doar pentru patru ani existau încă de la începutul mandatului, dar ele au fost respinse ferm de apropiații președintelui. Însă sondajele sînt tot mai greu de ignorat, ceea ce face ca gesturile de rebeliune în cercurile democrate să devină mai multe și mai ferme. Asta creează un soi de cerc vicios în care agenda prezidențială devine tot mai greu de îndeplinit dat fiind că nu întîmpină doar opoziția republicană, ci și pe cea a diverselor facțiuni din partidul său.
● Alte sondaje, în Germania de data asta, arată că sprijinul pentru rezistența ucraineană scade încet, dar sigur în rîndul populației. Îngrijorările legate de aprovizionarea cu gaz fac ca grijile privind soarta lumii să fie înlocuite tot mai mult de cele pentru confortul propriu. Ambiguu și cinic, Guvernul german dă în continuare din colț în colț în încercarea de a-și salva în același timp și demnitatea, și economia ale cărei extraordinare cifre legate de competitivitate sînt în bună parte explicate prin dependența de gazul rusesc. Schimbarea de atitudine a populației va da noi motive Guvernului Scholz să tragă targa pe uscat în privința Ucrainei. Astfel, statul de la care se așteaptă să fie lider în creionarea strategiei europene de contracarare a agresiunii rusești își face un titlu de glorie din a pretinde că nu înțelege pericolul.
● Între timp, ucrainenii rezistă pe fronturile din est și sud, însă, cu tot ajutorul occidental, armata lor e totuși inferioară celei ruse. Devine tot mai evident că diferența dintre rezistență și victorie e una ca de la cer la pămînt. Ba mai mult, regimul președintelui Zelenski începe să dea rateuri. Imaginea ucrainenilor uniți în fața agresorului nu mai stă în picioare. Și asta a devenit foarte clar în momentul în care a fost făcută publică știrea că procurorul general și șeful serviciului secret ucrainean au fost concediați. Motivul: prea multele cazuri de spionaj sau colaborare cu inamicul descoperite în interiorul instituțiilor conduse de cei doi. Potrivit liderului de la Kiev, pînă săptămîna trecută fuseseră deschise peste 650 de dosare penale cu acuzații de trădare și colaboraționism împotriva unor angajați ai structurilor de forță ale statului.
● În Marea Britanie continuă cursa pentru alegerea unui nou lider al Partidului Conservator după ce Boris Johnson a pierdut încrederea colegilor săi în ciuda unor eforturi aproape comice de a rămîne în funcție. Favorit este fostul ministru Rishi Sunak, cunoscut mai degrabă pentru faptul că s-a dovedit un administrator prudent al finanțelor publice decît ca un ideolog inflexibil. Șanse reale are și ministrul de Externe Liz Truss, cea care a rămas în memoria multora după ce s-a fotografiat pe un tanc în Estonia. Viitorul lider conservator și premier al Regatului Unit va avea o misiune dificilă în a repune economia britanică pe un traseu sănătos, trebuind în același timp să livreze măcar o parte din promisiunile excesiv de optimiste făcute de Johnson la ultimele alegeri. Multe dintre ele sînt legate de Brexit, care pînă acum s-a dovedit un eșec major. La alegerile din 2019, conservatorii reușiseră un rezultat istoric cîștigînd multe mandate tradițional deținute de laburiști. Alegerile parțiale din acest an, cîștigate de Opoziție, îi fac pe conservatori să se întrebe nu dacă pot păstra avansul de la ultimul scrutin, ci dacă nu cumva mandatul curent va fi ultimul din seria neîntreruptă de victorii începută odată cu intrarea lui David Cameron în Downing Street 10 acum 12 ani.
● Cu o criză guvernamentală are de-a face și Italia, unde premierul Mario Draghi și-a prezentat demisia după ce populiștii din Mișcarea 5 Stele au refuzat să sprijine Guvernul înaintea unui vot de neîncredere. Draghi, un fost guvernator al Băncii Centrale Europene, este văzut din afară ca un actor rațional capabil să mențină Italia pe linia de plutire în vremuri dificile. Probabil de aceea președintele Sergio Mattarella a respins demisia și l-a trimis pe premier să verifice în Parlament dacă nu există totuși sprijinul necesar pentru a se evita schimbarea guvernului. Votul urma să aibă loc miercuri, însă șansele de supraviețuire a executivului italian sînt mici după ce Forza Italia, partidul fostului premier Berlusconi, și Liga lui Matteo Salvini au declarat că exclud continuarea colaborării cu Mișcarea 5 Stele.
Sigur, o criză guvernamentală în Italia nu este chiar ceva nemaiauzit, însă în condițiile în care întreg continentul se clatină sub mai multe crize simultane, instabilitatea politică într-una dintre economiile principale ale UE e de natură să dea dureri de cap oricui încearcă să scoată Europa la liman.
Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.