Ţarcul formatorilor

Admit, sînt în culpă. Am încălcat Legea. E drept că fără să ştiu, dar asta nu mă ajută cu nimic. Am ţinut seminarii, traininguri şi programe de pregătire profesională fără să am Certificatul. Am predat cursuri de o zi sau o zi şi jumătate despre Uniunea Europeană, am demonstrat metode de documentare online pe tema politicilor comunitare şi am încercat să îi fac pe unii colegi de breaslă să fie interesaţi în a scrie cît mai des despre Bruxelles şi Bucureşti, în contextul politicilor comunitare. Le explicam care sînt grupurile de interese la Bruxelles, cine şi cum decide conţinutul unei norme europene, care este relevanţa acestora pentru cititorul din Fălticeni sau Pucioasa, cum să îi convingă pe şefi că articolul cu conţinut „european“ este interesant pentru cititori, cum să „ambaleze“ un asemenea articol într-o poveste sexy pentru cititori şi aşa mai departe. Clienţii, adică organizatorii acestor cursuri şi seminarii, au fost de toate felurile: centre de informare Europe Direct, Agenţii de Dezvoltare Regională, firme private, ONG-uri de breaslă etc. Ba chiar şi Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti. Unii dintre ei au oferit, la finalul cursului, o diplomă de participare, pe care scria negru pe alb că respectivul ziarist a absolvit un curs de jurnalism pe teme europene.

De curînd, aflu beleaua în care mă aflam (sincron cu angajatorii mei ocazionali). De la întîi ianuarie anul curent, nici un furnizor de pregătire profesională nu mai există pe piaţă decît dacă dovedeşte că toţi formatorii angajaţi au Certificatul. Adică, sînt verificaţi de o Agenţie a Statului, pre numele său complet Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA). Sînt în culpă totală. Nu sînt cadru didactic, nu am competenţe de formator care să fi fost acreditate în alt stat membru, nu am doctorat, nu am căpătat vreun alt Certificat anterior pe vreo competenţă adiacentă şi nu am nici măcar un amărît de master în domeniul educaţiei adulţilor obţinut în România sau alt stat membru (care diplomă să îmi fie certificată, ulterior, prin examen, la acelaşi celebru CNFPA). Sînt, carevasăzică, un fel de fiul ploii, privind prin Sfîntul Ochi al Legii.

Să vedeţi însă pînă unde am ajuns din cauza cruntei ignoranţe. Am avut neobrăzarea ca, de-a lungul timpului, să aduc pentru TVR varii traineri de pe la Thompson Foundation, toţi foşti BBC-işti cu funcţii grele. I-am adus pentru că pe noi, unii dintre teverişti, ne interesează orice informaţie sau orice cunoştinţe care să ne ajute în carieră. BBC-ul, orice s-ar spune, este un fel de mama televiziunilor publice din lume. Normal, de la mama ai ce să înveţi. Eh, ţineţi-vă bine! Nu i-am verificat pe britanicii cu pricina dacă au Certificatul de la CNFPA! Vă daţi seama? Mai mult, la TVR avem şi noi un (firav) centru de training. Sînt convins (deşi nu am verificat) că TVR nu a plătit taxa de 1200 de RON pe care trebuie să o plătească oricare furnizor de formare profesională din România. De ce taxa este de 1200 şi nu de 3400 sau 500? „E o nimica toată, dom’le, la cît îşi trag firmele astea de training, e un mizilic“ (citat aproximativ „pe surse“). De ce se plăteşte o taxă, oricare ar fi ea? La întrebarea asta nu am căpătat nici un răspuns.

România are un deficit uriaş de competenţe, în multe, multe domenii. Formarea profesională a adulţilor este o industrie zdravănă în oricare stat european şi va căpăta, prin strategia UE2020, o importanţă sporită. În România, domeniul este încă la început. Ca la oricare început românesc, care ne este reflexul? Supra-reglementarea, închiderea breslei, ciubucul, o Agenţie a Statului care să dea Certificate. Culmea ironiei este că mulţi dintre formatorii de pe piaţă sînt promotori şi partizani ai Certificării. De ce? Simplu, gîndiţi-vă la notari. Pentru a închide piaţa, pentru a o transforma în ţarc.

În final, atrag respectuos atenţia că actualul sistem românesc este în contradicţie flagrantă cu Directiva Liberei Circulaţii a Serviciilor (zisă şi Bolkestein). Şi să nu îmi spuneţi că şi francezii fac la fel. Ştiu deja. Dar asta nu înseamnă că e bine. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Fotografie realizată de D. Popa.