Syriza
„Depinde cine va clipi primul. Dacă grecii vor face primul pas, nu au altă variantă decît să iasă din euro, să retipărească drahme pe care să le devalorizeze masiv. Cam scîrbos pe termen scurt, dar, poate, singurul remediu posibil pentru o creştere economică locală. Simultan, nemţii, finlandezii şi restul vor fi obligaţi să găsească o formulă de prescriere a datoriilor în euro pentru greci, fără a urma cereri sau mişcări similare din partea Italiei, a Portugaliei sau a Belgiei. Adică – o situaţie a naibii de complicată. Mai rău va fi dacă, după cîţiva ani dureroşi, Grecia îşi va reveni economic. Foarte posibil, italienii, portughezii şi belgienii vor face aceeaşi mişcare: vor renunţa la euro. Nemţii, finlandezii şi tot flancul nordic se vor trezi cu un euro mult mai puternic (bazat doar pe economiile lor), ceea ce va aduce necazuri propriilor exportatori şi, simultan, eşecul monedei europene unice.“ Este părerea lui Jonquil, profesoară de economie la o universitate britanică privată şi de prestigiu. Este în pragul pensiei, a văzut multe schimbări de paradigmă economică la nivel global. Sceptică. Nu mai crede în „mari idei“ pentru redresare.
„Cum ar putea să aibă Tsipras succes? Populiştii nu au succes niciodată, hai să fim serioşi!“ Asta zice Dalibor. Este preşedintele celui mai mare fond de investiţii din Croaţia. Nu mă miră părerea lui. În fond, cred că are şi dreptate.
„Nimănui nu îi place presiunea cînd e de plată o datorie. Trăiesc în Portugalia şi văd cum s-a petrecut povestea aici. Au suferit cei săraci, pe ei a fost presiunea cea mai mare. Între timp, escrocii şi miniştrii care au furat ca în codru nu au păţit nimic. Ar trebui să se introducă legi care să tragă la răspundere penală pe cei care bagă ţara în datorii iresponsabile.“ Ea e Dawn. O englezoaică stabilită de mai mulţi ani în Portugalia. Adică de cînd a ieşit la pensie. S-a mutat acolo pentru că se trăieşte mult mai ieftin la Lisabona decît la Londra.
„Eşti portugheză, sau doar trăieşti în Portugalia?“ întreabă Alex. El tocmai a terminat facultatea. A stat mai mult prin cluburi în timpul studenţiei, dar a muncit din greu pentru fiecare bănuţ cheltuit pe cocteiluri. Este mîndru că s-a putut întreţine singur în timpul şcolii. Acum a cunoscut o fată care are o fiică de 3 ani, dintr-o legătură anterioară. S-a terminat cu crailîcul. A devenit serios, responsabil. „Parte din ce spui e adevărat, Dawn. Dar nu totul. E adevărat că «poporul» a suferit, dar nici bogătaşii nu o duc pe roze. Liderii noştri s-au descurcat atunci cînd datoria era pe la 80% din PIB, dar cînd taxele şi impozitele au luat-o razna, au dat-o în bară. Nu e vina lor că impozitele s-au mărit. Culpa lor e că nu au prevăzut situaţia din timp. Oricum, se pare că vom plăti datoriile chiar înainte de termen. Noi, portughezii, ne-am mobilizat. Am tras din greu şi am îndurat. Eu sînt a treia generaţie care suferă din pricina datoriilor externe. Bunicul meu şi tatăl meu au trăit la fel de greu, dar din cauza altor datorii, la vremea lor. Punem osul la treabă şi nu aşteptăm guvernul să ne rezolve problemele. Băgăm capul în jug, tragem cît putem, să scăpăm de necaz şi să trăim mai bine. Să mă ierte grecii, dar mie îmi par leneşi şi încăpăţînaţi. Nu poţi să ceri lumii întregi să te ierte de datorii, după ce, pînă acum, ai trăit bine mersi pe banii altora.“
Evident, Dimitrios ia foc: „Om fi leneşi şi încăpăţînaţi. Dar nemţii au avut parte de trei iertări de datorii în secolul 20. Au şi acum să ne dea banii şi aurul furaţi din Banca Naţională a Greciei în timpul Războiului. Aia nu se vede, nu se aude? Să-i ia naiba, cu Troika lor cu tot!“ El e din Salonic, însurat cu Elena, o româncă din Botoşani. Îi e teamă de soacră. De cîte ori îi vizitează, face instrucţie cu el. Recunoaşte că nici el nu crede în soluţii-miracol din partea Syrizei. Îl enervează doar degetele acuzatoare pe care i le tot arată restul Europei. S-a plictisit de ele.
Deh, mai stăm şi noi, europenii, la o vorbă. Am fi putut să ne întîlnim, în acelaşi scop, la un restaurant din Strasbourg, la o cină. Din păcate, nu avem la dispoziţie bugetele de protocol ale lui Hollande, Merkel şi Schulz.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.