Super Liga Europei vs Champions League? Ce mai e şi asta?

Ce era de aşteptat. Vorba unui text din The Atlantic, e ca în fabula cu scorpionul pe care broasca îl trece rîul, ceea ce nu îl opreşte să o înţepe mai apoi. Pentru că pur şi simplu nu se poate opri, e în natura lui. Aşa şi cu 12 dintre cele mai bogate cluburi de fotbal din Europa. S-au adunat, au făcut socoteli şi le-a rezultat că dacă fac ele o ligă a lor ar încasa, doar pentru participare, de patru ori mai mult decît cîştigătoarea Ligii Campionilor. Dar pentru asta plebea trebuie exclusă. Îi dăm bani (promisiune), dar să stea deoparte. Super Liga ar aduna doar 20 de formaţii cu un buget total de vreo 10 miliarde de euro care ar primi o sumă de start între 4 şi 6 miliarde de la JP Morgan, banca potrivită pentru a vinde gogoşi (vezi criza din 2008). Sigur, e departe de cele 100 de miliarde ale fotbalului american, dar pentru început e bine. În plus, spre deosebire de NFL, fotbalul tradiţional e global, deci oportunităţile sînt planetare.

Super Liga e despre bogaţi care vor să devină şi mai bogaţi. În povestea asta nu există nici un Robin Hood, ci răul cel mai mic care pentru mulţi e UEFA. Forul european a reacţionat brutal, ameninţîndu-i imediat pe schismatici cu excomunicarea. Sigur, englezii sînt obişnuiţi cu asta, doar anglicanismul a fost creat pentru ca Henric al VIII-lea să se poată tăvăli în cîte paturi voia. Unul dintre jurnaliştii de la Sky Sports a citat reprezentantul unuia dintre cluburile trădătoare: „Patronii noştri sînt interesaţi de mărirea profitului, mai puţin de fotbal”. Răspunsul şefului UEFA, Ceferin: „Ne-au scuipat în faţă!”. Şi ce să vezi? În păruială s-au băgat Macron şi Boris. Probabil că Mutti Merkel răsfoia un catalog cu vile de lux pentru apropiata pensie şi n-au vrut s-o deranjeze. Ambii au luat ferm partea UEFA, ceea ce – eeee!... – ne arată că proiectul Super League e o ameninţare la Europa, nici mai mult, nici mai puţin. Chiar şi la cea terfelită de Brexit, căci sîngele șpriţ nu se face. În spatele multora dintre cluburile cu dor de ducă există interese americane, iată o explicaţie. Manchester United, Arsenal şi Liverpool sînt deţinute de yankei, familia Agnelli, care are Juventus, deţine marca Jeep. E o răscruce babană a celui mai popular sport din lume, pe care unii vor să-l mute de la „cel mai bun să cîştige” la „cel mai hun să cîştige”. Cel mai prădător, pîrjolitor, terminator. Într-un cuvînt, cel mai bogat. Jocurile Foamei? Nu, aici Huxley îl bate pe Orwell. Jocurile îmbuibaţilor. Pe locuri, fiţi gata, nimiciţi!