Știri nebăgate în seamă

●  Cărţi pentru ne-cititori. Acum cîţiva ani, teoreticianul literar (şi psihiatrul) Pierre Bayard semnala, cu volumul Cum să vorbim despre cărţile pe care nu le-am citit, apariţia unui nou fenomen: cultura necititului. Conştiinţa încărcată a celor care nu citesc nu e doar un caz pentru psihoterapeuţi, ci o oportunitate de afaceri. O editură din Elveţia a lansat un proiect destinat managerilor care nu au timp să citească, dar care vor să pară cultivaţi. E vorba de cărţi compacte, de opere clasice comprimate la maximum. GetAbstract, aşa se numeşte editura, publică rezumate, de fix opt pagini în format.pdf, ale cărţilor pe care trebuie să le citeşti. Cele peste 4000 de pagini din În căutarea timpului pierdut sînt rezumate într-o ediţie la fel de lungă (scurtă) ca aceea a Manifestului Comunist (broşură de 50 de pagini); cel 432 de pagini ale cărţii Aşa grăit-a Zarathustra au fost şi ele rezumate pe exact acelaşi spaţiu acordat, de pildă, Interpretării viselor. În fiecare lună, la rafturile virtuale se mai adaugă încă 50. Rezumatele apar în germană şi engleză (se preconizează rusă, chineză şi spaniolă), în format audiobook şi în format iPhone. În topul descărcărilor de carte-pe-opt-pagini, Biblia ocupă locul fruntaş, urmată, îndeaproape, de Suferinţele tînărului Werther, de Faust, de Ce e de făcut şi de Interpretarea viselor. (după Suddeutsche Zeitung)   

●  Criza economică impune biletul de intrare la muzeu. Noul guvern de la Londra a anunţat măsuri drastice de reducere a cheltuielilor. Printre acestea se numără şi finanţarea marilor muzee. Guvernul laburist a eliminat în 2001 taxa de intrare la toate galeriile şi muzeele naţionale. Efectul a fost unul impresionant: dacă înainte de 2001 se înregistrau anual aproximativ 27 de milioane de vizitatori, în 2005 au fost nu mai puţin de 42 de milioane intrări la muzee. Mark Taylor, directorul Asociaţiei Muzeelor, e de părere că „efectul s-a simţit nu numai prin creşterea considerabilă a numărului de vizitatori în muzeele naţionale, ci şi prin creşterea popularităţii şi a importanţei acestor instituţii“. Orice măsură prin care se încurajează vizitarea muzeelor „plasează aceste instituţii în centrul societăţii, iar ăsta e un lucru bun“. În ciuda ajutorului guvernamental, din cauza costurilor de personal şi a inflaţiei, multe muzee au probleme de finanţare. Pentru a-şi suplimenta veniturile, sînt taxate anumite expoziţii temporare sau se apelează la donaţii. Mark Taylor crede că politica intrării gratuite la muzee este mult prea înrădăcinată pentru ca Guvernul să renunţe la ea. (după euranet.eu)