Știri nebăgate în seamă

●  Oameni şi şobolani. Oraşul elveţian Geneva este, din cîte se pare, invadat de şobolani. Semnalul de alarmă a fost tras de proprietarii de hoteluri, restaurante şi terase de pe malurile lacului Leman şi ale Rhonului. Parcurile şi zonele comerciale pietonale sînt şi ele afectate. Chiar dacă nu s-au înregistrat (încă) plîngeri sau reclamaţii din partea populaţiei, autorităţile sînt în alertă şi supraveghează evoluţia dăunătorilor. Unul dintre inspectorii de mediu însărcinat cu acest „dosar“ e de părere că nu există motive de îngrijorare: în cantonul Geneva există în jur de 450.000 de şobolani; populaţia rozătoarelor e egală cu numărul de oameni din regiune; raportul este echilibrat. În timp ce proprietarii de restaurante cer măsuri radicale şi urgente, oamenii de la primărie vor „să păstreze situaţia sub control“ fără să decimeze populaţia de şobolani: rozătoarele ar avea un rol ecologic important pentru că distrug alţi dăunători şi desfundă, consumînd resturile menajere, canalizările oraşului. În articolul polemic nu se spune nimic de vreun referendum cu privire la soarta şobolanilor, însă aceasta chiar pare genul de problemă care în Elveţia nu poate fi tranşată decît la urne. (după Le Temps)   

●  Legi dure spulberă visul iberic. Acum cîteva zile, adoptarea, în Arizona, a unei legi care permite interpelarea de către autorităţi a oricărui cetăţean bănuit că ar fi imigrat ilegal în SUA a scandalizat comunitatea internaţională. O lege similară a fost adoptată, mult mai discret, şi în Spania. Poliţia continuă politica de vînătoare a celor fără acte, înteţind arestările masive în diferite oraşe spaniole. O face la ordinul Ministerului de Interne, de la începutul crizei şi de cînd ţara cu „acte pentru toţi“ a început să se schimbe, atît în ceea ce priveşte politica de migraţie cît şi în percepţia publică a oamenilor veniţi din străinătate. Ai noştri wetbacks („spate ud“), care traversează cu barca Rio Grande-ul strîmtorii Gibraltar sau sar gardurile de sîrmă ghimpată de la Barajas sau El Prat (aeroporturile din Madrid şi Barcelona), se găsesc faţă în faţă cu visul Arizonean în versiune iberică: poliţişti care îi hăituiesc pînă în metrou, în locuri publice, în cantinele pentru săraci, în licee, centre de sănătate şi ONG-uri, şi îi arestează pe baza înfăţişării lor. În acest caz, guvernul se confruntă cu opoziţia nu numai din partea asociaţiilor de imigranţi şi a colectivelor sociale, dar şi a poliţiei înseşi, a oamenilor de lege, a economiştilor, cercetătorilor, universitarilor şi chiar şi a personalităţilor politice din Partidul Popular. Cu toţii sînt de acord că, în ultimii ani, Spania şi-a înăsprit măsurile referitoare la imigraţie, iar climatul de duşmănie faţă de populaţia imigrată n-a încetat să se agraveze. Criza, apropierea alegerilor regionale şi municipale din 2011 şi influenţa vecinilor noştri străini se numără printre factorii participanţi. (El Mundo, citat de presseurop.eu)