Sperietoarea „statului paralel” și investitorii din afara Uniunii Europene

Apariția unei ordonanțe de urgență cu privire la veto-ul pe care statul român îl poate exprima asupra investițiilor străine din afara Uniunii Europene a crescut tensiunea în opinia publică. Este un amestec de idei și opinii.

Contextul trebuie privit la nivel european. În sensul că Uniunea Europeană, înainte chiar de a începe războiul din Ucraina, a adoptat o legislație prin care statele membre pot opune un veto pentru o investiție străină, venită din afara statelor Uniunii Europene, care vizează o companie sau un sector considerat strategic. De altfel, cîteva state europene au apelat de cîteva ori, în ultimii ani, la dreptul de a bloca o investiție venită din afara Uniunii Europene.

De exemplu, în urmă cu cîțiva ani, a atras atenția preluarea unei companii germane din domeniul roboticii, Kuka, de către o firmă chineză. Firma germană avea rezultate bune într-un domeniu inovator, precum cel al robotizării producției din industria de construcții de mașini, avea cîteva brevete de invenție și s-a considerat că este o preluare a unei firme care deține know-how într-un domeniu special.

Este un caz-școală pentru o dezbatere de principii care pleacă de la cîteva întrebări și anume: într-o economie liberă pot fi blocate investiții și investitori? Care sînt sectoarele strategice ale unei economii care pot justifica refuzul unui investitor venit din afara Uniunii Europene?

Pandemia și mai ales războiul din Ucraina au adus, fiecare în felul său, argumente noi pentru ca unele investiții din afara UE să nu fie acceptate. Criza sanitară a arătat dependența pe care economia mondială o are față de unele mărfuri fabricate în China. Războiul a scos în evidență dependența Uniunii Europene în raport de aprovizionarea cu materii prime energetice din Rusia.

Mai mult, războiul din Ucraina a adus mari semne de întrebare față de felul în care va funcționa economia mondială după ce războiul din Ucraina se va opri. Este previzibil că, pentru o perioadă, vor exista două blocuri economice care nu vor coopera: cel occidental și cel răsăritean. De aceea, ideea de a filtra investițiile străine din afara Uniunii Europene este de înțeles. Sub diverse forme, Uniunea Europeană va trebui să se protejeze de intruziunea unor investiții venite din afara economiilor occidentale.

Regulamentul european în domeniu stabilește un cadru legal pentru verificarea de către statele membre a investițiilor străine directe. Respectiv, prevede ca statele membre să facă schimb de informații, precum și între acestea și Comisia Europeană. Sectoarele analizate sînt inteligența artificială, robotica, nanotehnologiile, telecomunicațiile și cele referitoare la securitatea și ordinea publică. De asemenea, sînt sub observație companiile incluse în programe de cercetare europene, precum Orizont 2020 sau Galileo.

După cum se poate observa, Uniunea Europeană este atentă la domeniile de vîrf, precum cele din sectoarele inovatoare. În același timp, investițiile din afara UE în firme care au fost finanțate cu fonduri europene pentru cercetare vor fi blocate. O abordare logică, dacă ne gîndim că firmele din domeniul cercetării-dezvoltării sînt un subiect aparte pentru toate economiile din lume.

România a adoptat legislația europeană, dar ordonanța a stîrnit emoție plecînd de la faptul că serviciile speciale sînt implicate în procesul de luare a deciziei. Obsesia „statului paralel” încă bîntuie în România.

De fapt, serviciile speciale nu trebuie decît să își facă treaba. Adică să pună la dispoziția unei comisii informații pe baza cărora se poate lua decizia de a aproba sau nu o investiție străină, din afara UE. Ofițerii români din serviciile speciale sînt plătiți pentru a obține informații, deci ele trebuie utilizate. Interpretarea că serviciile de informații vor decide investițiile străine în România este exagerată. În ultimă instanță, reprezentanții serviciilor speciale nu au drept de vot în cadrul comisiei de avizare, ci, pur și simplu, oferă un raport consultativ.

Adevărata problemă nu este aceea că serviciile vor abuza de decizia de a bloca investitori din afara UE, ci faptul că România are foarte puține companii în domenii considerate strategice la nivel european. Cu alte cuvinte, înainte de a ne face probleme că serviciile avizează investițiile, ar trebui să ne întrebăm cîte investiții străine ar putea fi interesate să vină în sectoare inovatoare. Răspunsul este că sînt foarte puține firme sau domenii care ar putea fi considerate strategice pentru România și Uniunea Europeană.

Așadar, pînă să ne îngrijorăm că serviciile de informații vor avea un cuvînt important de spus în blocarea investițiilor străine non-UE, ar trebui să ne întrebăm dacă România este o țintă interesantă pentru investitori. Analiza economiei locale, cu o valoare adăugată redusă, energointensivă, cu randamente mai mici decît media europeană, arată că România nu are domenii de vîrf. În acest caz, discuția pe tema blocării investițiilor ar trebui să fie mai degrabă concentrată pe absența unor sectoare inovatoare în economia românească decît pe cine avizează și cine oferă informații cu privire la investitorii din afara UE. Pînă să ne punem problema cum blocăm investitorii să vedem adevărul că în România sînt puține sectoare și companii inovatoare.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: adevarul.ro