Speranțe pentru Opoziție

În Polonia, partidul populist și eurosceptic Lege și Justiție (PiS), la putere de trei ani, a cîștigat alegerile locale de duminica trecută. Însă rezultatele sînt încurajatoare pentru partidele de opoziție, care au obținut cîteva victorii importante în marile orașe. Pentru Europa valorilor liberale, e un semn bun.

De fapt, despre asta a fost vorba la aceste alegeri, mai mult decît despre politici de urbanism și probleme sociale aflate în sarcina autorităților locale: despre valorile democrației. Campania electorală a urmărit, mai mult decît cu alte ocazii similare, exact acest clivaj între dreapta extremă, populistă și eurosceptică, și liberalismul pro-european. Mobilizarea populației pentru scrutinul de duminică a fost importantă: s-au prezentat la urne în jur de 50% din cei înscriși pe listele electorale. E cea mai mare participare la alegerile locale din 1990 încoace.

PiS a obținut în jur de 32% din voturi. E mai puțin decît cele 37% cîștigate la parlamentarele din 2015, dar mai mult decît cele 27% obținute tot la locale în 2014. Principalul partid de opoziție, Platforma Civică, a cîștigat în jur de 25% din voturi, aproape la fel ca în 2015. Iar fostul său partener de coaliție, Partidul Popular Polonez, a obținut 16%. Cea mai mare înfrîngere pentru partidul Lege și Justiție s a produs la Varșovia. Rafal Trzaskowski, candidatul Platformei Civice, a cîștigat detașat cu 54%, învingîndu-l pe contracandidatul său Patryk Jaki, ministrul adjunct al Justiției. De altfel, PiS nu a reușit să cîștige în nici unul dintre marile centre urbane ale țării. Aceste rezultate nu spun mare lucru despre partidele aflate în competiție. Pe de o parte, putem crede că electoratul a transmis un avertisment partidului aflat la putere. Primul avertisment, după trei ani de guvernare PiS. Un fel de cartonaș galben arătat cu un an înaintea alegerilor europarlamentare și parlamentare programate în mai 2019. Și cu doi ani înaintea prezidențialelor din 2020. Pe de altă parte, ieșiți victorioși după acest scrutin, oamenii Puterii se vor simți, poate, încurajați să continue așa-zisele reforme ale statului și să meargă mai departe pe calea democrației „illiberale“ pe care au luat-o și alte țări din regiune.

Sînt, totuși, cel puțin trei semne că schimbarea este posibilă. La fel ca alte partide populiste de dreapta, PiS s-a dezvoltat cu precădere în zonele rurale și suburbane și nu a reușit să pătrundă în marile orașe. Ceea ce reprezintă o oportunitate pentru Platforma Civică să convingă, la nivel local: autonomia de care se bucură regiunile în raport cu guvernul central le permite primarilor din Opoziție să-și promoveze propriile politici locale și să demonstreze, măcar la acest nivel, că pot oferi o alternativă. Exemplul din marile orașe poate fi apoi „exportat“ la nivel național.

În al doilea rînd, nu trebuie neglijat cît de mult a contat, la aceste alegeri, capacitatea de mobilizare, de-a lungul ultimilor ani, a societății civile: sutele de proteste, de petiții, de articole critice au ajutat partidele de opoziție să-și structureze mesajul și, mai ales, au descurajat o parte din electoratul sensibil la discursul conservator și populist al PiS. Cele cîteva victorii obținute de partidele de opoziție pot fi trecute măcar parțial în contul „străzii“.

Nu în ultimul rînd, victoria lui Rafal Trzaskowski la Varșovia are o încărcătură simbolică importantă: contracandidatul său Patryk Jaki e unul dintre artizanii controversatelor reforme ale Justiției și o voce puternică a Puterii. E un semn că, măcar în capitala Poloniei, electoratul respinge viziunea populistă a PiS. Ce lipsește însă din discursul vehement critic al Opoziției e perspectiva optimistă: reformele introduse de PiS nu sînt ireversibile și, dincolo de derapajele temporare, dincolo de riscul momentan al izolării, Polonia își poate continua parcursul european.