Social-democraţie sau naţional-socialism?

Protestele ample de la București și din alte orașe mari au oprit deocamdată alunecarea României spre un regim iliberal, de inspirație ungară sau poloneză. Dar victoria poate fi doar una pe termen scurt. Ceea ce era de înțeles am înțeles mai repede decît ne am fi așteptat. Retorica de campanie a PSD – cu naționalismul economic și obsesia influenței nefaste a Occidentului – își găsește reflectarea în practica de guvernare. Cu alte cuvinte, nu a fost doar gargară electorală. PSD nu minte și își urmărește agenda de campanie, odată ce a preluat frîiele guvernării. Ar trebui să ne dea serios de gîndit admirația nedisimulată a liderilor PSD pentru Donald Trump – Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu au fost la inaugurarea din 20 ianuarie și au făcut din asta un titlu de glorie.

Controlul asupra Justiției și mai ales asigurarea condițiilor impunității pentru elita guvernamentală și clientela ei reprezintă punctul de plecare pentru instaurarea unui regim de tip Orbán-Erdogan-Putin. Urmăriți realitățile din Ungaria, Turcia – ca să nu mai vorbim de Rusia – și vă veți convinge. Răspunde cineva la Budapesta pentru blocarea fondurilor europene în urma descoperirii indiciilor de fraudă la construcția unei linii a metroului de la Budapesta? Nu doar că nu răspunde, dar statul își apără clienții. Ungaria se află deja în avans pe drumul iliberal. România, de-abia la început. 

Conform viziunii iliberale, guvernul este desemnat în urma unor alegeri libere – ceea ce e adevărat –, așa că în timpul mandatului său are dreptul să decidă ce și cum vrea. Este exact ce pretinde Viktor Orbán sau ceea ce reclamă, în Polonia, partidul conservator Lege și Justiție (PiS): noi sîntem stăpîni la noi acasă, nimeni nu are a se amesteca, nici măcar Uniunea Europeană. În cel mai pur stil iliberal, tîrgul pe care PSD l-a propus societății a fost unul simplu: beneficii sociale (din surse și cu efecte discutabile) în schimbul renunțării la participarea civică. Democrația ca dictatură a majorității, dublată de impunitatea conducătorilor.  

Desigur, PSD a fost descumpănit de amploarea protestului și de reacția rapidă venită dinspre partenerii europeni și Statele Unite. Ordonanța care a stîrnit furia străzii a fost retrasă. Dar înseamnă aceasta sfîrșitul proiectului iliberal pentru România? Lucrurile pot evolua în direcții diferite.  

În varianta bună, gruparea pro-europeană și social-democrată din PSD (Sorin Moisă, Cătălin Ivan, Mihai Chirica și alții) ar urma să ia inițiativa și să se impună în fața grupării național-socialistoide (Codrin Ștefănescu, Eugen Nicolicea, Gabriela Firea). Pentru ca lucrurile să o ia în această direcție, ajutorul socialiștilor europeni este esențial – nu este suficient doar semnalul Comisiei Europene, dominată de PPE. Socialiștii europeni trebuie să înțeleagă că nu le folosește la nimic să aibă în interiorul lor un partid puternic numericește, dar în realitate cu mult în afara social-democrației și în multe privințe mai apropiat de FISESZ, PiS, dacă nu chiar de Frontul Național din Franța.  Dacă PSD va opta pentru social-democrație, își va urmări cu precădere obiectivele în plan economic și social, iar România va deveni, pe arena europeană, un susținător al unei Uniuni mai bine structurate și mai puternice, ca o contrapondere la izolaționismul american. Iar România ar putea deveni cea mai importantă voce liberală în regiune, cu efecte benefice asupra dezvoltării economice. 

Există însă și scenariul celălalt, întunecat. Vocile liberale din PSD vor fi eliminate una cîte una. Oricum, după primele exemple de notorietate, mulți își vor înfrîna pornirile și vor găsi că e mai cuminte și poate mai profitabil să taci și să te aliniezi. La fel, administrația va fi epurată, treptat și pe tăcute, de cei bănuiți că nu ar urma întocmai linia politică.  Constituirea unui fond uriaș, de 30 de miliarde de lei, la dispoziția Ministerului Dezvoltării, va asigura controlul absolut asupra administrațiilor locale, după modelul de acum peste douăzeci de ani al lui Octav Cozmâncă. Toate acestea, în paralel cu crearea unui puternic sistem de propagandă. 

Obiectivele vor putea fi urmate cu sîrg, prin proceduri parlamentare și guvernamentale, în ciuda protestelor de stradă care vor mai apărea, la diferite intervale. Și poate garanta cineva că, în timp, nu se vor găsi, în sistemul de justiție, un număr suficient de persoane care să răspundă comenzilor, în ideea de a promova cît mai repede în funcții? 

Direcția pe care se va decide PSD să meargă de aici înainte este direcția pe care o va lua România – în definitiv, partidul are dreptate cînd spune că a dobîndit puterea în mod legitim. Acum, rămîne să vedem ce va face cu ea. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

Foto: Andrei Ivan