Sistemul, ministrul şi vedeta

După ce am fost uimit, după ce m-am amuzat, am simţit nevoia să contabilizez. După vreo jumătate de oră, mi-a fost clar. Ministrul folosea cuvîntul „Sistem“ (cu majusculă) la fiecare minut, cel puţin o dată. Apoi, am constatat că, atunci cînd vorbea despre o bază de date, o reţea de computere sau softul aferent, vorbea de bine. „Este incredibil de ieftin“, „imbatabil“, „sursă de obiectivitate în aprecierea proiectelor“. Cînd se referea la Oamenii Sistemului, aprecierile nu erau sută-n sută pozitive. „Mai avem şi noi încuiaţii noştri“, „pot aprecia că sînt prea mulţi prin unele birouri“, „sîntem atenţi la orice tentaţie a corupţiei“. E drept, în două-trei ocazii, ministrul apreciază lefurile colegilor ca fiind mai degrabă mici, demne de a fi mărite, la o adică.

Întîlnirea se dorea a fi informală, cu ziariştii din domeniu. De aceea, ministrul nu s-a obosit să îşi domolească discursul sau răspunsurile la întrebări, în sensul utilizării limbii române pe-nţelesul tuturor.  Termenii tehnici au inundat încăperea, fără nici o jenă. Recunosc spăsit că nu am priceput mai bine de o treime din ce s-a povestit acolo. Nu mi-am făcut probleme. Aşa eram şi pe vremuri, pe cînd scriam despre bănci şi asistam la cîte un seminar la care vorbea domnul Dăianu, prin anii ’90.  În fond, am de scris articole pentru publicul mediu, nu lucrări de doctorat. Cu atît mai mare fu mirarea-mi atunci cînd şuvoiul de tehnicalităţi s-a întrerupt pe neaşteptate. „Domnule ministru, se face ora jurnalului de noapte, nu aş vrea să se spună că am venit degeaba pînă aici, daţi-mi, vă rog, pe surse: cine-o să fie ministru de Finanţe?“ Întrebarea venea din cealaltă parte a mesei, de la o tînără ziaristă pe care (mi-e jenă să recunosc) nu o cunoşteam defel. Atunci cînd intrase în încăpere, înainte de debutul întîlnirii, apariţia-i fusese dezinvoltă, de parcă era firesc să fie (re)cunoscută de toţi cei de faţă. Cu atît mai mare îmi era stînjeneala. Am întrebat în şoaptă pe colegul din dreapta. Uşurare! Nici el nu o cunoştea. Brusc mai relaxat, o întreb şi pe colega din stînga. Îmi spune numele ei şi faptul că lucrează la una dintre televiziunile de ştiri. 

După ce ministrul declară cu mîna pe suflet că habar nu are cine „este-n cărţi“ pentru portofoliul Finanţelor, îşi reia ideea de unde fusese întrerupt. Revine, adică, la şuvoiul de date tehnice (importante, nu zic nu) şi la invocarea Sistemului, cu aceeaşi frecvenţă ca înainte de întrerupere. Mi-a fost confirmată iminenta dispariţie a Ştampilei din administraţie (asta da breichingniuz), faptul că se va face un comitet comun cu DNA, ANI, Parchet, SRI, STS, DLAF pentru a crea un mecanism anticorupţie în Sistem (aici am fost de părere că a cam exagerat) şi că există o orientare clară spre piaţă, spre firmele private, inclusiv în ceea ce priveşte structurile interne ale Sistemului (aici am ridicat din sprîncene, uşor a neîncredere). 

Cam pe-atunci, pe cînd îmi manifestam scepticismul privind semiprivatizarea din administraţie, bravul soldat Svejk îmi reapăru în memorie („Căcat!, zise Svejk, sperînd să intre-n conversaţie“). Vedeta începu să citească, de pe o tabletă, un e-mail de la un telespectator. Pe scurt, cam aşa: „Cine e de vină pentru banii europeni necheltuiţi de România? Nume şi prenume? De ce nu îi rostiţi? Avem dreptul să aflăm, de aceea sîntem cetăţeni!“ Ministrul încearcă să dea vina pe stîngăcii legislative, pe lipsa de experienţă şi pe o greşită interpretare a unor acte normative. Vedeta nu e mulţumită. Dînsa vrea breichingniuzul! „Nume şi prenume, domnule ministru! Telespectatorii noştri doresc să afle cine trebuie să plătească!“ Ministrul i-a zis că i-ar zice, dar oricum televiziunea domnişoarei nu îi va da atenţie, pentru că numele aparţin administraţiei precedente, iar postul este, editorial vorbind, favorabil respectivei echipe politice. Aşa s-a închis subiectul şi s-a revenit la puhoiul de termeni tehnici. 

La finalul întîlnirii, o doamnă din minister mi-a spus: „După întrebările pe care le-aţi adresat, vă felicit! Se vede că ştiţi foarte bine, din interior, Sistemul“. She made my day, cum ar zice englezul! 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.