Sînt pentru digitalizarea dosariadelor!

Dacă înainte vreme discuțiile despre digitalizare în privința serviciilor pe care administrația statală și alte domenii gestionate de stat era oarecum marginală, noile condiții de viață au accelerat semnificativ perspectivele în acest domeniu. Îmi aduc aminte de faptul că, spre exemplu, în comisia numită popular „de tăiat hîrtii” susținusem faptul că, în învățămînt, numeroase documente școlare, cum ar fi planificările calendaristice, proiectarea unităților de învățare și poate chiar planurile de lecții ar putea fi gestionate doar digital, fără să se mai consume hîrtie pentru tipărirea acestora. Unele obiecții erau legate de faptul că directorii sau șefii de catedră trebuie să le semneze, fapt care nu mă convinge deloc, pentru că, pe de o parte, semnătura aceasta e oarecum formală, pe de altă parte, există posibilitatea astăzi de a se aplica o semnătură digitală. În plus, dacă directorul, ca să mențin exemplul de mai sus, le are stocate într-un folder, trimise de profesori, se poate considera foarte bine că există girul său.

În majoritatea orașelor există, în aceeași ordine de idei, o bună gestiune a multor servicii online. Clujul mi-e la îndemînă ca exemplu. Poți rezolva o mulțime de chestiuni administrative online, de la plata amenzilor la plata parcărilor, programări de diverse feluri și multe alte servicii. Ceea ce cu cîțiva ani în urmă părea de domeniul SF, astăzi a devenit operațional, ușor gestionabil, accesibil și asigură o decongestionare semnificativă a eforturilor și a timpului miilor de oameni.

De ce vin cu acest preambul și încotro vreau să mă îndrept? Pentru că se întîmplă să gestionez de vreo lună un domeniu destul de birocratic, dezvoltarea resursei umane din învățămînt la nivelul județului Cluj, mi-am adus aminte cum, an după an, cozile interminabile de profesori se aliniază la intrarea în inspectorat. Sau, dacă nu cozi de profesori, cozi de directori sau de secretari, care vin cu sacoșe pline cu dosare. Dosare-plic, în care sînt actele profesorilor care doresc să se înscrie pentru a parcurge procesul obținerii gradelor didactice. La nivelul unui județ cum e Clujul, sînt cîteva sute anual, cel puțin. Preluarea acestor dosare se face de către un singur om, care stă să verifice filă cu filă fiecare dosar, uneori ajungînd să trimită unele înapoi pentru completare. Imaginea de ansamblu e kafkiană, iar la final se adună munți de dosare, apoi se încarcă datele acestea de către același om în tabele excel, complexe, cu multe rubricaturi, urmînd ca, pe parcursul desfășurării procesului de obținere a acestor grade, alte informații să se adauge progresiv, legate de inspecțiile efectuate de oameni, de notele obținute, de eventualele amînări, reveniri etc.

Am discutat cu un informatician foarte priceput, întrebîndu-l dacă acest proces nu ar putea fi gestionat online, pentru a se evita povestea cu cozile, cu așteptatul, cu dosarele și linsul documentelor. Se poate, mi-a spus, știam și eu că se poate, de altfel, pentru că experiența mea m-a dus la un moment dat și înspre gestionarea a ceva asemănător, din postură de inițiativă privată, în domeniul evaluării. L-am întrebat deci cum ar putea fi operaționalizată o astfel de procedură, ca oamenii să nu mai trebuiască să vină cu dosarele în brațe și să aștepte la cozi, iar cine preia aceste dosare să nu mai trebuiască să se confrunte cu fiecare în parte pentru a-i verifica dosarul. Răspunsurile tehnice există, am ajuns împreună la această concluzie, însă ceea ce e mai complicat de realizat este gestionarea legislativă a acestora și reglajul instituțional, respectiv interinstituțional.

Ca să exemplific, citînd dintr-o metodologie de organizare a unuia dintre gradele didactice, se prevede mai întîi faptul că „Dosarul de înscriere se depune la una dintre unităţile de învăţămînt la care candidatul este încadrat în anul şcolar respectiv”, iar mai apoi că „Dosarele candidaţilor, care conţin toate documentele menţionate la art. 12 alin. (1), sînt depuse şi înregistrate la inspectoratul şcolar de către persoane delegate de conducerea unităţii de învăţămînt”. Urmează etape de verificare, introducere a datelor în baze de date etc. Ei bine, cum se poate observa, pentru ca digitalizarea acestui proces să aibă loc, e nevoie mai întîi ca acest fapt să fie permis de documentele normative cu caracter legislativ. După acest pas, s-ar putea dezvolta platformele pe care înscrierile online să se realizeze, cu asigurarea securității necesare și a unei proceduri de validare. Nu ar fi deloc imposibil. Și îmi aduc aminte că am lucrat la un moment dat ca validator de teste de evaluare într-un proiect foarte interesant, unde prin vizualizare a documentului trimis și apoi prin bifare a unor rubrici validam sau invalidam, menționînd eventualele cauze în cîmpuri specifice. Văd cu ochii minții cum ar arăta acest proces, cred în faptul că poate fi pus în practică și sînt sigur că ar aduce un enorm cîștig în ordinea eficienței și a debirocratizării, s-ar cîștiga timp, s-ar ușura munca unor oameni, s-ar cîștiga, în plus, un capital enorm de imagine de către cei care și l-ar asuma. Pentru că ar fi în folosul oamenilor, al profesorilor, al colegilor noștri. În fond, dosare online au ajuns să se depună la înscrierea la facultăți, inspecții online cu semnături electronice s-au realizat încă de anul trecut și probabil majoritatea vor fi efectuate similar și anul acesta. Și n-am nici o îndoială că există și oameni dispuși să se înhame la munca de organizare logistică a acestui proces, începînd de la reglajele metodologice pînă la cele tehnice.

Mi-ar plăcea să se întîmple acest lucru și să pot apoi să-i laud pe cei care au inițiat o astfel de revoluție, care s-ar putea apoi deschide și înspre alte direcții din sistem.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.