Şi totuşi, imaginea României

3 aprilie 2013   PE CE LUME TRĂIM

„...Dar tu cum de eşti blondă?“ Iată o întrebare-şoc, pe care o colegă jurnalistă mi-a spus că a primit-o la un seminar din Europa de Vest. Cu alte cuvinte, o femeie venită din România ar trebui să fie închisă la ten şi, eventual, să poarte fuste largi şi înflorate.

Cînd cineva lansează o asemenea întrebare şi generează momente jenante, cel mai bine este, bineînţeles, să zîmbeşti şi să-i laşi puţinătatea mintală să se odihnească în pace.

Dar ce ne facem atunci cînd generalizările ne afectează pe toţi? Un tabloid britanic punea problema în felul următor: dacă te afli în aglomeratul metrou londonez şi ai auzit româneşte, poate fi deja prea tîrziu – ai mari şanse să iei TBC rezistent la medicamente.

Un tabloid e „doar“ un tabloid, se poate spune. Cine ar crede un tabloid? Da, dar tabloidele sînt cele mai citite publicaţii din Insulă, iar ziarele britanice de acest tip sînt, totuşi, departe de a prezenta doar subiecte frivole, dramolete de mahalagii mutaţi în centru şi fetişcane îmbrăcate sumar, ca la noi.

De fapt, tabloidele sînt cele care orientează discursul politic al elitelor britanice, măcar în subiectul imigraţiei. Cînd premierul David Cameron şi-a prezentat programul antiimigraţie, într-un tabloid a făcut-o!

În Germania, dimpotrivă, presa serioasă a fost cea care a reluat raportul influentei Asociaţii a Oraşelor, potrivit căruia valul „imigranţilor săraci“ din România şi Bulgaria, de după 2014, ar putea da peste cap politicile municipale. Ca şi cum „imigranţii săraci“, care se aşteaptă să ia cu asalt sistemele de ocrotiri sociale germane, ar aştepta liberalizarea dreptului la muncă şi nu au profitat, deja, de dreptul la liberă circulaţie, în vigoare de 11 ani!

Campania de presă, departe de a lovi doar guvernarea, are un efect devastator pentru noi toţi. De pildă, pentru companiile mici şi medii ale acelor români care se zbat să reuşească în capitalism, şi care pot fi privite cu suspiciune de către posibilii parteneri din Vest, doar fiindcă acestea vin din România. Pentru tinerii calificaţi, a căror origine poate fi un handicap la interviurile de angajare. Pentru produsele româneşti, care au şanse mai mari de a fi date la o parte de pe rafturi de către cumpărătorii europeni – sîntem doar vinovaţii de serviciu, aşa cum au arătat recentele scandaluri alimentare.

„Imaginea României“ a încetat să mai fie doar o chestiune de luptă politică. Nu mai ţine nici măcar de patriotism. Ţine, pur şi simplu, de pragmatism.

Bineînţeles, autostrăzile, programele de reducere a sărăciei sau de integrare a romilor, o rată măcar decentă a absorbţiei fondurilor – acestea ar face mai mult pentru „imaginea României“ decît o mie de articole laudative, publicate, eventual contra cost, în presa din Germania sau Marea Britanie.

Dar există un teren pe care putem juca: cel al diferenţei dintre percepţii şi realităţi. Simpla cunoaştere a României, aşa cum este ea, de către mediile din Europa şi din lume, va fi în avantajul nostru.

Este adevărat, ne confruntăm cu probleme de tot felul. Dar chiar şi aşa, Europa este la ea acasă în România, măcar din punct de vedere cultural. Dar şi economic – principalele fluxuri de comerţ şi investiţionale sînt spre şi dinspre Vest. Pentru noi, este o realitate banală. Pentru ei, s-ar putea să fie o revelaţie.

Cu toată campania bine motivată politic, prin care este acuzată o pretinsă schimbare de orientare strategică, înspre Răsărit, românii sînt, de fapt, mai prooccidentali decît alte naţiuni din regiune. Ei continuă să se uite cu îndîrjire spre Paris, Berlin, Roma sau Bruxelles, iar problema este că, dimpotrivă, acordă Estului mai puţină atenţie decît ar dicta-o tocmai interesele pragmatice, de ordin economic. Pur şi simplu, o politică de influenţă moscovită nu ar avea nici o şansă în România, iar asta ni se întîmplă nu de azi, de ieri, ci de două secole, cel puţin.

Există sărăcie. Multă. Dar milioane de oameni din această ţară luptă zilnic pentru un trai mai bun, mulţi dintre ei muncesc de dimineaţa pînă seara pentru a-şi întreţine copiii plecaţi la studii în Europa de Vest – şi sînt spre suta de mii!

Da, palatele cu turnuleţe, ridicate din cerşit şi furat în marile oraşe europene – sînt o realitate. O realitate, însă, surclasată de casele decente, clădite din munca grea în afara ţării.

Am merita o elită politică de mai bună calitate – şi este problema noastră că nu o alegem, şi că, de pildă, singurul proiect politic nou şi de succes al ultimilor ani a fost cel al lui Dan Diaconescu. Dar nimeni nu poate nega că sîntem, totuşi, o democraţie. Că, în pofida unei lupte politice, desfăşurate adesea la limita standardelor democratice, nimeni nu s-a atins de drepturile şi de libertăţile noastre. Este adevărat, calitatea unei mari părţi a industriei media lasă de dorit, dar dezbaterea publică este vie şi în nici un caz confiscată de către putere.

Reporterii străini ar descoperi, la faţa locului, o Românie măcar un pic mai bună decît aceea ieşită din consolele jurnaliştilor de birou. Totul este să-i invităm să vină aici şi să vadă ce e de văzut – şi bine, şi rău.

A încercat să o facă şi premierul Ponta, oaspete în celebrul program Hard Talk de la BBC, dar a făcut-o stîngaci, defensiv. Însă chiar şi perfect să fi fost, tot nu ar fi obţinut mare lucru – pur şi simplu, ca oficial al statului, nu are cum să fie credibil în acest moment.

Un program bine structurat pentru atragerea jurnaliştilor străini în România – şi, bineînţeles, cu finanţarea necesară – poate fi pus la punct doar de sectorul privat. Merită? Merită. Pentru că – aşa cum spuneam – „imaginea României“ nu e teren de bătălie politică şi a încetat să mai ţină chiar de patrotism. A devenit, pur şi simplu, o chestiune de pragmatism. Iar un astfel de program nu ar fi o sponsorizare, ci de-a dreptul o investiţie.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

Mai multe