Şi totuşi, Europa mai are o şansă

29 mai 2014   PE CE LUME TRĂIM

Toată lumea a vorbit în ultimele zile despre ascensiunea antieuropenilor. Absolut normal, dacă privim rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European. Dar semnalele din Europa sînt amestecate. Nu este vorba doar despre extremişti.

Un altfel de mesaj vine din Est. Ucraina s-a exprimat clar, opţiunea ei proeuropeană este acum evidentă. S-a votat şi în Republica Moldova! Deţinătorii cetăţeniei române s-au înghesuit la cabinele de vot – din nou, un mesaj răspicat pro-Europa. Chiar şi în România, oricîte discuţii în contradictoriu s-ar putea purta în urma alegerilor de duminică, măcar atîta lucru e de acceptat de către toată lumea: partidele antisistem, PRM şi PPDD, nu au intrat în Parlamentul European. Nu este tocmai o întîmplare: un sondaj Gallup, realizat la nivel european şi ale cărui rezultate au fost publicate la începutul acestui an, arată că încrederea românilor în leadership-ul Uniunii Europene crescuse cu 7% în 2013, în comparaţie cu 2012. Circa 46% dintre români îşi declarau totala încredere în leadership-ul Uniunii Europene. Un nivel cu mult peste cel înregistrat de leadership-ul autohton.

Cînd s-au anunţat primele rezultate din România, mă aflam la Berlin, într-un grup de jurnalişti din mai multe state europene, la invitaţia Cancelariei Federale. Evident, discuţia în grup era despre eurosceptici şi despre partidele antisistem. Cu toţii m-au privit ca pe o arătare de pe o altă planetă atunci cînd le-am spus că în ţara mea, tocmai partidele antisistem au ratat intrarea în Parlamentul European. Iarăşi nu am fost în pas cu Occidentul – de data aceasta, în sensul bun.

Să mergem mai departe, în Polonia. Este adevărat că şocul alegerilor de duminică a fost rezultatul de peste 7% obţinut de formaţiunea antieuropeană „Noua Dreaptă“. Totuşi, Platforma Civică, partidul premierului Donald Tusk, sub a cărui guvernare Polonia şi-a cîştigat un loc de frunte în interiorul Uniunii Europene, a obţinut aproape 33 de procente şi a menţinut un avans minim faţă de Partidul Justiţie şi Dezvoltare, conservator, aflat în opoziţie.

Să privim şi spre Italia – Italia comedianului Beppe Grillo, a cărui Mişcare Cinci Stele a depăşit pragul de 20%. Doar că Partidul Democrat, de centru-stînga, al premierului Matteo Renzi, a cîştigat detaşat scrutinul, cu aproape 41 de procente.

Ascensiunea partidelor antieuropene este, desigur, o realitate. Dar tot atît de adevărat este că grupul antieuropean (de va fi să se formeze) va conta, în cel mai bun caz, pe circa 20% din voturi. Ce vor putea face aceste partide, la Bruxelles şi Strasbourg? Nimic – o spun foarte relaxaţi experţii germani cu care am discutat la Berlin. Nu vor putea bloca procesul de decizie. În cel mai nefericit caz, îl vor putea întîrzia, asta în eventualitatea în care vor avea raportori pentru diferite dosare. Majoritatea va avea însă grijă să nu le distribuie rapoarte importante. Şi mai e ceva, spun aceleaşi surse: aceşti antieuropeni sînt leneşi. Nu prea se implică în comitete, au cele mai puţine rapoarte, vorbesc mult cu presa, dar lucrează puţin în Parlamentul European.

Antieuropenii au 20% din Parlament, dar sînt inexistenţi în cadrul Comisiei, la fel în Consiliul European, unde doar premierul britanic David Cameron şi premierul ungar Viktor Orbán pot pune probleme. Imaginaţi-vă însă un conclav, la Bruxelles, într-un moment de criză majoră în Europa, cu Marine Le Pen, Beppe Grillo, Geert Wilders (apropos, cu rezultate sub aşteptări în Olanda), cu Vona Gabor, preşedintele Jobbik. Este, desigur, doar un scenariu...

În realitate, situaţia se află deocamdată tot în mîinile liderilor şi formaţiunilor de centru. Cu o condiţie: să fie capabili să dea Europei un proiect. Eşecul Uniunii Europene, dacă va fi să fie, nu va fi din cauza partidelor „anti“, ci din cauza celor „pro“.

Situaţia de acum se aseamănă, într-un anumit fel şi respectînd proporţiile, cu cea a Germaniei din perioada premergătoare preluării puterii de către Adolf Hitler: o adunare legislativă fragmentată şi o grupare antisistem încă minoritară, dar extrem de motivată. Tocmai lipsa de proiect şi compromisurile majorităţii au dus atunci la deznodămîntul ştiut de toată lumea.

Vor merge liderii europeni de acum tot pe mîna compromisului? Vor schimba regulile jocului pentru a le da anumite motive de satisfacţie antieuropenilor, cu gîndul că aceştia se vor linişti şi se vor face băieţi buni? Se va forţa schimbarea regulilor jocului în Uniunea Europeană pentru a-i transforma, de exemplu, pe estici în cetăţeni de categoria a doua, aşa cum de altfel îi şi văd antieuropenii din Occident?

Un mesaj hotărît şi în sensul bun a venit în timpul discuţiei purtate la Berlin cu Gunther Krichbaum (CDU), preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag. „Nu e nici o şansă ca regulile să fie schimbate. Avem tratate şi ele ar trebui renegociate. Toate tratatele sînt rezultatele unor compromisuri obţinute în ani de negocieri. Tratatul Lisabona, de exemplu, a venit după zece ani de discuţii. Va mai fi nevoie de încă zece ani de acum înainte pentru eventuale alte negocieri. Dar, între timp, Uniunea Europeană trebuie guvernată. Iar provocările le cunoaştem cu toţii“, a spus parlamentarul german.

Uniunea Europeană trebuie să livreze în următorii ani locuri de muncă, o politică energetică şi una industrială, un viitor pentru vecinătatea estică. Altfel, drumul către fragmentarea Europei şi către conflict va fi deschis.

Cu două zile înainte de alegeri, la Berlin, am asistat la o acţiune electorală a formaţiunii conservatoare şi eurosceptice Alternative für Deutschland (Alternativa pentru Germania), care avea să obţină 7 procente. Liderii partidului, în frunte cu preşedintele său, Bernd Lucke, profesor de economie la Universitatea din Hamburg, au străbătut bulevardele capitalei germane într-o coloană de maşini, cu tot arsenalul electoral. Cel puţin trei dintre ele erau Dacia Logan. Cînd Alternativa pentru Germania, care vrea revenirea la marcă şi întărirea protecţionismului naţional, conduce maşini made in Romania, atunci înseamnă că, pragmatic vorbind, Europa mai are, totuşi, o şansă.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

Mai multe